La începutul acestui an, s-a întâmplat ceva care a dat peste cap relativa acalmie ce se instalase în piaţa energiei. O iarnă extrem de rece a dus consumurile energetice la recorduri postrevoluţionare. Cererea foarte mare a fost dublată de unele declaraţii panicarde ale oficialilor guvernamentali, care vorbeau de iminenţa unei crize energetice şi de suspendarea exporturilor, toate acestea ducând la o creştere de până la patru ori a preţului spot al energiei – au fost tranzacţii şi la 800 de lei/MWh.

Traderi cu afaceri de sute de milioane de euro au intrat în insolvenţă şi până şi cei mai mari furnizori din ţară au înregistrat probleme, pentru că, paradoxal, preţurile mari de pe piaţa spot s-au menţinut şi după ieşirea din sezonul rece. Ieşirea din funcţiune, pentru luni la rândul, a termocentralei Petrom de la Brazi, deconectarea pentru o lună, pentru revizie, a unuia dintre cele douaă reactoare nucleare de la Cernavodă, precum şi seceta de pe Dunăre(debite de două ori mai mici decât cele normale) care a afectat producţia Hidroelectrica, toate acestea au contribuit la menţinerea preţurilor mari ale energiei.

Sigur, furnizorii, traderii, populaţia au fost afectaţi de aceste preţuri, iar producătorii au câştigat. Dacă Hidroelectrica ne-a obişnuit, în ultimii ani, cu rezultate foarte bune, nu acelaşi lucru se putea spune despre termocentralele pe cărbune. De ani de zile, acestea erau aproape excluse din piaţă, ele vânzând o energie ceva mai scumpă faţă de media de preţ(Complexul Energetic Oltenia) şi mergând cu turbinele turate doar în sezonul rece sau la echilibrare. Iar unele aproape că ieşiseră de tot din piaţă, energia produsă fiind foarte scumpă, de două ori mai scumă decât piaţa – cazul Complexului Energetic Hunedoara.

Conjuctura

Iată că 2017 a fost altfel: cererea mare de energie a dus preţurile iar cărbunele a redevenit profitabil. Mai puţin pentru Hunedoara, care continuă să fie scumpă şi activează mai mult pe servicii de sistem şi pe piaţa de echilibrare, dar considerabil pentru CEO, care a revenit puternic în piaţă. La patru luni 2017, CEO a realizat un profit de 250 de milioane de lei. Estimările pentru tot anul ale conducerii companiei sunt tot de profit, dar mai mic chiar decât la patru luni – circa 200 de milioane de lei, pentru că are de rambursat credite luate în anii anteriori pentru investiţii de mediu. “Am reuşit o scădere cu 18% a costurilor în cariere şi cu 9% a costurilor de producţie per megawatt, faţă de cifrele din 2016”, spune Sorin Boza, directorul CEO. Cifrele sunt bune, având în vedere că, în anii anteriori, Complexul făcea pierderi de sute de milioane de euro, şi se susţin urmărind tranzacţiile de pe piaţa la termen a bursei de energie, unde CEO vinde constant energie la 175 de lei/MWh, un preţ considerabil mai mic decât în anii trecuţi, când nu putea coborî sub 190 de lei. Pentru că nu vinde în pierdere, altfel ar avea probleme cu Curtea de Conturi, înseamnă că CEO chiar a reuşit să scadă costul de producţie al energiei.

 

De asemenea, producţia de cărbune a crescut şi ea, estimările fiind de 24 de milioane de tone pentru acest an, iar gradul de utilizare al grupurilor a fost spre 70%. Din 11 grupuri, trei au fost mai mereu în reparaţii, dar opt grupuri au funcţionat la foc continuu. Mai mult, CEO  a instituit lucrul în trei schimburi şi a chemat spre ajutor şi o parte dintre minerii disponibilizaţi. Ba chiar, este în curs de aprobare la Guvern un proiect de lege pentru deschiderea unei noi mine de lignit, Roşia de Jiu, în Gorj, cu o capacitate de 8 milioane de tone pe an, un lucru rar după Revoluţie, când obişnuite au fost închiderile, nu deschiderile de noi mine.

Viitorul?

Importanţa crescută a cărbunelui se vede şi în structura producţiei din primele şase luni ale acestui an. Termocentralele pe cărbune, cu precădere cele pe lignit, au ajuns să conteze aproape cât Hidroelectrica în mixul de energie. În anii anteriori, cărbunele aconta doar 20% din producţia medie de energie a unui an, cu Hidroelectrica la peste 35%. În 2017%, ponderea cărbunelui ajunge spre 30%(în ultimele săptămâni, chiar mai mult, din pricina secetei). Pe fondul preţurilor ridicate ale energiei şi eficientizării societăţilor, este aşadar de aşteptat să mai existe un viitor pentru cărbune şi pentru mineri în România, dar mai trebuie să găsească şi soluţii ca să rezolve problemele de mediu la care ţine enorm UE. Împreună, CEO şi CEH au circa 25.000 de angajaţi şi rulează afaceri de circa 700 de milioane de euro anual.

 

“Cărbunele are o conjunctură bună. Merge bine acum, şi pe producţie şi pe servicii de sistem. Să vedem însă cât va ţine, pentru că Europa începe să fie foarte vehementă împotriva cărbunelui, iar reglementările de mediu, din ce în ce mai drastice”,
Octavian Lohan, directorul Dispecerului Energetic Naţional

Liberalizarea și sursele regenrabile

Datorită schemei foarte generoase de subvenţii, circa 3.000 de MW au fost instalaţi în eolian şi aproximativ 2.000 de MW în fotovoltaic. Pentru energia produse de aceste ferme a fost şi este cea mai ieftină din România, pentru că este subvenţionată, piaţa concurenţială de energie a fost sub presiune, cu efectul ajustării drastice de preţ. Dacă acum patru ani, preţul spot al energiei era de 230 – 240 de lei/MWh, de trei ani, până la începutul lui 2017, acesta ajunsese, la 170 – 180 de lei, în medie. Pentru că şi piaţa reglementată a consumatorilor casnici a intrat, în această perioadă, în proces de liberalizare, ajustarea preţului de piaţă s-a văzut şi în facturile gospodăriilor. În perioada amintită, preţul energiei de la noi acasă a scăzut cu 13-15%, funcţie de furnizorul implicit.

 

Te-ar putea interesa și: