Adevarata piatra de incercare pentru viitorii noi membri ai UE va fi trecerea la moneda unica europeana. In jurul rezultatelor posibile ale acestui proces, expertii comunitari au opinii divergente, insa oficialitatile UE au decis ca trebuie sa sufle si-n iaurt, introducand conditii draconice pentru introducerea euro in actualele tari candidate.
Vicepresedintele Bancii Europene pentru Investitii, Massimo Ponzelini, sustine ca Zona Euro ar putea avea de suferit de pe urma integrarii noilor membri: ,,Economic, aceste tari nu sunt suficient de mari pentru a genera o cerere de euro in piata si, astfel, de a-l intari. Iar impactul inflationist al integrarii nu va ajuta deloc moneda unica,,.
In dezacord cu aceasta pozitie, think tank-urile din UE au publicat analize care demonstreaza contrariul, pornind de la aceeasi premisa, a ponderii economice nesemnificative a noului val in economia UE. Divizia de cercetare a Deutsche Bank, ca si Consiliul stiintific German pentru Politici Guvernamentale, observa ca grupul celor zece invitate reprezinta doar 6% din PIB-ul cumulat al celor 11 membri actuali ai Zonei Euro, ceea ce va face ca orice efect indus de noua largire sa ramana pur marginal. In fine, directorul Centrului pentru Studierea Politicilor Europene de la Bruxelles, Daniel Gros, vede viitoarea Zona Euro ca pe un spatiu mai dinamic si mai solid, ca efect al integrarii unor economii cu o rata medie de crestere mai ridicata si dobanzi ceva mai inalte decat in actuala UE.

Tarile mici sunt mai pregatite pentru moneda unica

In momentul intrarii in UE, noii membri vor fi integrati cu drepturi depline, prin chiar semnarea tratatului de aderare, in mecanismul Uniunii Economice si Monetare (EMU), acordandu-li-se derogare in privinta adoptarii monedei unice. Totusi, li se va cere sa trateze politicile valutare ca pe o chestiune de interes comunitar si vor fi invitati sa se integreze in mecanismul ratei de schimb (ERM II).
Rostul ERM II este de a alinia monedele noilor membri la euro si de a proba capacitatea acestora de a trece la moneda unica. Stagiul pe care o tara membra trebuie sa-l petreaca in sistemul ERM II inainte de a solicita integrarea monetara este de minimum doi ani. Prin urmare, viitorii membri ai UE se vor putea alatura Zonei Euro, cel mai devreme, in 2006, dar acest orizont minimal este considerat extrem de optimist, atat de catre oficialitatile comunitare, cat si de catre analisti. Calendarul integrarii monetare, asa cum arata el in acest moment, contine date ceva mai realiste: 1 ianuarie 2007 pentru Lituania, 1 ianuarie 2008 pentru Ungaria, 1 ianuarie 2009 pentru Slovacia. Analistii sunt de acord ca tari precum Polonia, Ungaria si Cehia sunt cel mai putin pregatite sa treaca la moneda unica, date fiind tendintele persistente de crestere a deficitului bugetar si a somajului. Mai mult, ei prevad un sir de crize guvernamentale in tarile care vor fi nevoite sa adopte politici de austeritate pentru a indeplini criteriile de trecere la moneda unica.
Potrivit institutului german de cercetari economice IFO, pentru tarile mici, cum sunt cele din grupul baltic, tranzitia la Zona Euro va fi relativ usoara si simpla, prin adoptarea unor rate fixe de schimb si a unei autonomii limitate in politicile monetare. Lucrurile sunt considerabil mai complicate pentru tarile cu structuri economice ample si diversificate, carora li se recomanda o flexibilitate generoasa a ratei de schimb si politici monetare independente.
In aceste conditii, Comisia Europeana descurajeaza viitorii membri sa-si faca planuri de trecere prea timpuriu la moneda euro. Aceasta strategie prudenta a fost recent intarita de o masura, anuntata de Comisie, potrivit careia tarile incluse in sistemul ERM II nu vor putea lasa monedele nationale sa floteze in afara unei marje de 2,25% in raporturile de schimb cu moneda europeana. Intr-o precizare de ultima ora, Comisia a lasat sa se inteleaga ca intervalul de 2,25% va fi impus selectiv doar tarilor care au demonstrat stabilitate monetara si sunt pe punctul de a fi acceptate in Zona Euro.
Britanicii nu indeplinesc criteriile cerute est-europenilor
Acest ultim test imaginat de Comisia Europeana este de o neasteptata severitate pentru candidatii la integrarea monetara. Pe de o parte, marja de 2,25% este cu mult mai restrictiva decat aceea permisa pana acum de sistemul ERM II, 15%. Pe de alta parte, este putin probabil ca insisi actualii membri ai UE sa poata fie capabili a face fata unei asemenea cerinte. Este suficient sa ne amintim ca Marea Britanie a iesit din sistemul ERM I tocmai pentru ca nu a putut contracara presiunile speculative la care era supusa lira sterlina in anii 90 si n-ar putea cu nici un chip sa suporte un sistem mai rigid decat actualul ERM II. Daca maine Grecia ar reintroduce drahma in circulatie, n-ar putea reveni poimaine la moneda europeana, pentru simplul motiv ca noua grila de integrare monetara este excesiv de dura s.a.m.d.
Dupa cum observa un inalt reprezentant al FMI, precautiile exagerate ale Comisiei Europene tradeaza mai curand absenta unei viziuni clare in privinta procesului integrarii, ceea ce induce o stare de nervozitate in pietele UE si ar putea afecta in mai mare masura echilibrele comunitare decat realele ori presupusele slabiciuni ale noilor membri.

Scurt istoric al monedei Euro

La 1 ianuarie 1999, Zona Euro lua nastere prin decizia comuna a 11 state membre ale UE de a adopta o moneda unica, precum si o rata determinata de schimb a acesteia. Trei ani mai tarziu, au fost lansate in circulatie bancnotele si monedele europene, iar la mijlocul anului 2002 au fost retrase oficial de pe piata valutele nationale ale celor 11 tari. Grecia s-a alaturat mai tarziu uniunii monetare, deoarece initial nu indeplinea criteriile Tratatului de la Maastricht, iar Marea Britanie, Suedia si Danemarca au decis sa nu adopte, pentru moment, moneda unica europeana.

Romania nu va trece la euro mai devreme de 2010

Presupusa integrare a Romaniei in Zona Euro, in numele careia s-a renuntat, intre altele, la reforma ,,leului greu,,, nu va putea avea loc inainte de 2010; mult mai probabil este anul 2012. si aceasta, in conditiile in care vom fi capabili sa indeplinim mai multe serii de conditii si criterii, dupa cum urmeaza.

In faza de preaderare, trebuie indeplinite criteriile economice de la Copenhaga, care se rezuma la a face dovada existentei unei economii functionale de piata, precum si a proba capacitatea de a face fata presiunilor concurentei si fortelor pietei in interiorul UE. Comisia Europeana nu recomanda tarilor candidate sa se concentreze, in aceasta faza, pe convergenta, ci pe reformele economice si structurale. In plus, tarile candidate trebuie sa faca eforturi pentru a se apropia de nivelul mediu al UE in privinta venitului pe locuitor, ceea ce va implica reforme importante ale pietei fortei de munca si in domeniul politicilor fiscale.

Dupa aderare, pentru integrarea in Zona Euro, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
· Respectarea criteriilor de convergenta stabilite la Maastricht privind stabilitatea fiscala.
· Independenta bancii centrale.
· Nivel scazut al ratei inflatiei si al ratei dobanzii.
· Stabilitatea monedei nationale, probata prin participarea, pe o perioada de minimum doi ani, la mecanismul ratei de schimb ERM II.