Ministrul Finanțelor a făcut contribuabililor o promisiune extrem de riscantă. Eugen Teodorovici și-a asumat că românii nu o să se mai trezească cu conturile blocate pe neaşteptate de către ANAF. Ușor de spus, greu de făcut. „Nu te poţi uita în ochii unui român simplu, care n-are niciun fel de instrument de apărare. O să dispară această abordare agresivă din partea statului. Poprirea aceasta dispare. Nu o să mai găsească românul un cont blocat pe neaşteptate când pleacă într-o excursie în afara ţării şi se trezeşte că nu poate să-şi acceseze conturile că, pentru o sumă minoră, cineva i-a blocat toate conturile. Asta dispare până la sfârşitul acestui an”, a spus Teodorovici la un post de televiziune. El a subliniat că a pregătit mai multe reforme în sistem, dar nu le-a publicat pentru că „sunt mulţi oameni invidioşi pe lucrurile care se fac în sistem”. „Sper ca românii să simtă schimbările zi de zi, nu că le spun eu la televizor”, a adăugat ministrul. Experții contactați de Capital spun că eliminarea popririi pe conturi poate duce la alte forme de abuzuri, și mai periculoase, din partea statului. „Dacă poprirea pe conturi se elimină, vor intra în funcțiune automat celelalte forme de executare silită, care se adresează direct bunurilor deținute de contribuabil, imobile sau bunuri. În acest caz, șansele de recuperare a prejudiciului sunt considerabil mai scăzute”, a explicat Dragoș Doroș, Tax Director la KPMG România. Potrivit acestuia, pot apărea situații în care, pentru o datorie mică, Fiscul să pună sechestru pe mașina sau locuința contribuabilului, să vândă bunurile sub prețul pieței pentru a-și recupera prejudiciul. „Diferența ar urma să fie restituită contribuabilului, însă acesta ar rămâne în pierdere”, a explicat Doroș. Specialiștii mai atrag atenția asupra faptului că poprirea conturilor este cea mai populară măsură de recuperare a prejudiciilor în întreaga lume și este foarte greu de înlocuit. „Poprirea e o măsură universală, parte a legilor europene de taxare, și nu e fezabil să renunți la ea. Statul trebuie să se asigure că își recuperează banii”, a explicat Alex Milcev, liderul departamentului de asistenţă fiscală şi juridică din cadrul EY România. Potrivit acestuia, felul în care se va elimina poprirea ar genera abuzuri. Specialiștii consideră că statul poate stabili, mai degrabă, o sumă minimă până la care să nu se aplice poprirea în cazul datoriilor la stat. În ianuarie 2017, ANAF a blocat conturile a peste douăzeci şi una de mii de români. Numărul este de aproape două ori mai mare decât în ianuarie 2016. Şi suma poprită a crescut, mai precis s-a triplat. Aproape un sfert de miliard de lei au fost blocați în conturi. 

 

Cum arată legea în prezent

În situaţia în care obligaţiile fiscale ale persoanelor nu sunt achitate de bunăvoie, organele fiscale pot apela la acţiuni de executare silită a veniturilor şi a bunurilor acestora. Potrivit Codului de procedură fiscală, atunci când debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie datoriile fiscale, autorităţile sunt îndreptăţite să treacă la executarea silită a acestora. Procedura de executare silită revine organului fiscal care administrează creanţele fiscale, iar singura situaţie în care acesta nu demarează acţiunile de executare silită pentru stingerea obligaţiilor fiscale datorate este cea în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor. 

Conform prevederilor în vigoare, obiectul executării silite este reprezentat în principiu de orice bun ce se află în proprietatea debitorului și poate fi urmărit. Totodată, valorificarea veniturilor şi bunurilor aflate în proprietatea debitorului se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaţia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat. Codul de procedură fiscală reglementează şi ordinea în care sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului. Concret, aceasta este următoarea: bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit; bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit; bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele; ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246, adică situaţia în care bunurile mobile şi/sau imobile pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase; maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit; produse finite. De asemenea, trebuie să amintim că executarea silită poate fi realizată prin mai multe moduri: executarea silită prin poprire, asupra sumelor de bani; executarea silită mobiliară, asupra bunurilor mobile; executarea silită imobiliară, asupra bunurilor imobile.