A început era businessurilor 3.0. După revoluţia industrială, cea care practic a dat startul poluării planetei la scară largă, şi după revoluţia tehnologică şi informatizarea, cea care ne-a schimbat radical stilul de viaţă, am trecut, aproape fără să ne dăm seama, la cea de-a treia revoluţie: a ecologizării.

Fenomenele meteorologice extreme şi topirea rapidă a gheţarilor au fost cele care au dat serioase semnale de alarmă în privinţa încălzirii globale. În timp ce industrii precum cea energetică şi cea petrolieră sunt arătate cu degetul de fiecare dată când acest subiect este deschis, mai mulţi antreprenori au început să facă profituri frumoase din afaceri „verzi“.

Hârtia reciclată câştigă rapid în popularitate, hainele ecologice au apărut deja prin magazinele din ţările dezvoltate, mai toate ambalajele sunt biodegradabile, iar vesticii se înghesuie să plătească suplimentar pentru a mânca un ou ecologic. Companiile de electronice sunt şi ele nevoite să acorde o importanţă crescută acestor aspecte.

De exemplu, Panasonic se preocupă de protecţia mediului încă din faza de design al produselor, pentru un consum minim de energie şi crearea aşa-numitelor „produse verzi“.
Pentru prima dată în istoria omenirii, mai mulţi oameni locuiesc în oraşe decât în zone rurale, subliniază Andrew Zolli, un futurolog din New York, în articolul „Business 3.0“ publicat în revista americană Fast Company.
„Devenim o specie urbană, iar provocările legate de energia regenerabilă, apă, sărăcie, sănătate, emisiile de gaze de seră şi de dezvoltare economică şi socială vor fi abordate din ce în ce mai des la nivelul autorităţilor locale“. El spune că peste 300 de milioane de oameni se vor muta în următorii 20 de ani în zonele urbane şi se ridică problema posibilităţii acestor oraşe de a-i găzdui. Un lucru este cert: companiile care vor veni cu soluţii la această problemă vor avea mult de câştigat.

Afaceri verzi cu bani multicolori


În România, investitorii care au pariat pe „afacerile verzi“ sunt încă puţini şi de profit pot vorbi doar o parte dintre ei. Printre pionierii acestui domeniu se numără şi Dumitru Argeşeanu, directorul firmei Cortina Bioprod, producător de ouă ecologice. Managerul spune că nu are competitori pe piaţa românească. Ferma a fost construită în cadrul unui proiect cu Banca Mondială şi au fost necesari trei miliarde de lei vechi şi trei ani pentru a o face să funcţioneze. Costul de producţie al unui ou este de 0,35 lei, iar furajele sunt cumpărate de la producători certificaţi ecologic şi sunt prelucrate în fermă. Dar Argeşeanu a prins gustul afacerilor ecologice şi intenţionează să se extindă şi pe segmentul carne ecologică.

O altă afacere „verde“ şi profitabilă este cea a lui Ioan Gheorghe Pop, administratorul firmei Pax Trans: produce mături şi coşuri ecologice din sorg şi nuiele. „Avem piaţă de desfacere în România, dar şi în Europa şi America“, spune Pop. „Avantajele măturilor din paie şi nuiele faţă de cele din plastic sunt mai multe: nu poluează, sunt rustice… în plus, cele din materiale plastice se electrizează, reţin particulele de praf şi de mizerie şi le poartă din loc în loc. Lumea nu prea ştie detaliile de tipul acesta“, explică el pentru Capital.
Firma a început ca o afacere de familie în judeţul Sălaj, dar acum se caută un investitor străin care să pună umărul la dezvoltarea afacerii. De ce străin? „Pentru că aceştia au bani“, argumentează Pop. Şi nu se opreşte la a face mături şi coşuri. A înfiinţat şi o fermă de cultură a cerealelor, deja atestată bio, unde cultivă o parte din sorgul folosit la producţia măturilor, dar şi o fermă de 300 de oi, care este în curs de atestare bio. „Din păcate, în România produsele ecologice nu sunt diferenţiate de celelate din punctul de vedere al preţului“, spune el. „Sperăm să apară această diferenţiere, pentru că în Occident, produsele bio au o valoare de până la zece ori mai mare decât produsele cultivate forţat, cu chimicale“. Investiţia necesară pentru o fermă ecologică de dimensiunile acestea este de circa un milion de euro. Pop spune că este greu de estimat în cât timp se amortizează, deoarce şi piaţa depinde foarte mult de fluctuaţiile cursului valutar şi ale preţurilor.

35-2123-2425mediudeafaceri17.jpg

Natural… pentru că merităm


Produsele naturale au intrat pe piaţa locală ca produse de nişă în urmă cu zece ani, iar în prezent asistăm la expansiunea acestora. Gama s-a diversificat şi vorbim azi despre cosmetice ecologice şi biologice. Acum un deceniu, presedintele companiei Fildas, Anca Vlad, a creat marca Naturalis pentru care s-au folosit ingrediente precum extract de lemn dulce, hibiscus sau guarana. Ulterior, a lansat sub aceeaşi marcă o gamă de piureuri ecologice pentru copii, investind 160.000 de euro. Nu a avut însă succesul scontat, astfel că producţia a fost sistată. „Momentan, urmărim piaţa, dar în România conceptul de produs natural se identifică cu ceaiurile“, spune Anca Vlad. Chiar şi aşa, Fildas are în plan crearea unei linii de uleiuri esenţiale pentru îngrijirea tenului şi a corpului (în cooperare cu farmacişti din Polonia), pentru care va investi iniţial până la 80.000 de euro. Fildas a înregistrat în 2006 o cifră de afaceri de 150 milioane de euro, din care doar 1% reprezintă venituri din comercializarea produselor ecologice.

Cea mai veche companie de cosmetice românesti, Farmec, are în prezent două game de produse naturiste (Asla Vital şi Aver), dar intenţionează să-şi mărească portofoliul. Produsele au la bază argilă, vin şi apă minerală şi sunt recunoscute şi apreciate pe plan internaţional.
Primele cosmetice biologice în România au fost aduse de Divinite, unic importator al produselor Ardes Cosmetici în România. Pentru această linie, s-au utilizat extracte provenite din culturi biologice recoltate şi tratate fără conservanţi. Planta a fost crescută doar într-un habitat biologic adecvat şi poate să dezvolte calităţile caracteristice plantelor medicinale. Produsele biologice nu conţin conservanţi chimici sau organisme modificate genetic. Oana Turcu, manager general Divinite, şi-a creat propria linie de dermatocosmetice în Italia, în laboratoarele Ardes, regăsite în întreaga lume sub brandul „Linia Oana Turcu“. „Am mare încredere în astfel de produse şi din ce în ce mai mulţi români se orientează către folosirea lor“, declară Turcu. Aceste produse biologice reprezintă 50% din cifra de afaceri a Divinite.

Cât despre competiţie, nu se prea poate vorbi, producătorii fiind câţiva. „Din investigaţiile noastre, în străinătate a luat ceva timp până această piaţă s-a stabilizat şi a început să conteze, astfel că va dura mult timp şi în România“, spune Anca Vlad. Mai optimist este Mircea Turdean, director tehnic Farmec. „În ţara noastră, această nişă îşi va face simţită prezenţa într-un an-doi, când vor fi aceleaşi cerinţe din partea consumatorilor ca şi în Europa“.
O parte din optimismul său se datorează şi preţurilor practicate de producători. Produsele ecologice nu sunt mai scumpe decât produsele de îngrijire mass-market. Anca Vlad spune că preţurile gamei Naturalis sunt cu 15% mai mari, pe când Farmec şi Divinite au preţuri comparabile cu produsele de masă. În Europa însă, produsele ecologice au un preţ cu 50% mai ridicat.

Pârâiaşe de energie verde


În prezent, 80% din emisiile de gaze cu efect de seră sunt generate de sectorul energetic, iar 12% provin din transport. Consumul de energie electrică realizat din resurse regenerabile de energie trebuie să reprezinte, până în 2010, 11% din consumul intern brut de energie electrică. În România, în 2005, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră a fost cu circa 40% mai scăzut decât valoarea ţintă prevăzută de Protocolul de la Kyoto pentru prima perioadă de angajament, 2008-2012. Asta nu înseamnă însă că nu este şi loc de mai bine. Investiţiile în producerea de energie alternativă au început să fie vizibile, chiar dacă suntem departe de nivelul ţărilor europene.

În pofida costurilor iniţiale destul de ridicate, platformele eoliene se amortizează în medie în circa şapte ani. Dacă se foloseşte un sistem hibrid între energie eoliană, solară şi biomasă, amortizarea s-ar putea face chiar şi într-un an. Mangus Sol, una dintre firmele care instalează sisteme de energie alternativă, nu duce lipsă de exemple în acest sens. Orice investiţie în astfel de tehnologii trebuie să fie precedată de un studiu de fezabilitate, care să determine existenţa resurselor eoliene în zonă. Bucureştiul, de pildă, nu este o zonă propice pentru astfel de sisteme.

Costul unui sistem eolian poate fi de ordinul miilor de euro, pentru cele cu o putere de 1 KW, sau al milioanelor de euro, pentru cele de 10 MW. În România, costurile sunt încă foarte mari pentru că acest sector nu este stimulat prin subvenţii. „Belgia acordă subvenţii de 75%, Germania, de 60%, iar Franţa, de 55%“, spune Florin Fleşeriu, director LP Electric, o altă firmă care câştigă bani din instalarea de sisteme de energie alternativă. O turbină de 1 KW poate produce 700 KWh lunar, suficient pentru a alimenta trei case, şi costă între 8.000 şi 10.000 de euro. La Zărneşti, de exemplu, un hotel şi 20 de cabane funcţionează cu succes de anul trecut cu o turbină de numai 3 KW. Aproape la fel de scumpă este şi investiţia în panouri solare, la o putere instantanee de 1 KW costul fiind de circa 12.000 de euro.
Dar în prezent, piaţa de energie este limitată la locaţiile izolate, aflate la cel puţin 500 de metri sau un kilometru de reţeaua naţională. Asta, pentru că Electrica cere 30.000 de euro pe kilometru pentru racordarea la reţea, explică Fleşeriu.

Ecologişti cu jumătate de normă


Mai numeroase sunt în România firmele care sunt preocupate, chiar dacă indirect, de formarea unui instinct de protecţie a mediului la toţi consumatorii. Vodafone a iniţiat un program de reciclare a telefoanelor mobile şi a accesoriilor. Oficialii companiei au spus că, în doar trei săptămâni de la lansarea programului, s-au colectat peste 1.000 de telefoane mobile, în magazinele Vodafone din întreaga ţară. Xerox a adus de curând pe piaţa românească hârtia reciclată, în condiţiile în care, la nivel internaţional, aceasta poate fi cumpărată încă din 1991. De ce tocmai acum? Printre altele, pentru că „economia şi societatea au ajuns la un grad de maturitate care permite achiziţia de produse pe baza unor criterii care să lase preţul pe un loc secundar“, au declarat reprezentanţii companiei. Dintre pieţele europene, Marea Britanie cunoaşte cea mai mare dezvoltare, hârtia Xerox Recycled ajungând să reprezinte 8% din piaţa totală de hârtie comercializată.

Ocazional, şi statul român este preocupat de protecţia mediului. În Marea Neagră au fost transbordate 40 de milioane de deşeuri în anul 2004. Cantitatea de deşeuri deversate era în creştere cu opt procente în fiecare an. Pentru a moderniza portul, Administraţia Maritimă a Porturilor din Constanţa şi Siemens pregătesc în portul Constanţa două sisteme de tratare a apelor uzate portuare. Noua centrală de deversare a deşeurilor va trata 7.300 de metri cubi de apă pe an.

În timp ce în România „afacerile verzi“ sunt la început de drum, în Europa de Vest şi în SUA, predicţiile alarmiste referitoare la efectele încălzirii globale încep să impulsioneze puternic evoluţiile bursiere ale companiilor care s-au declarat „ecologiste“. Fonduri de investiţii de sute de milioane de dolari au fost lansate numai în ultima perioadă, cu scopul de a finanţa operaţiuni „verzi“, de la producţie până la reciclare. Sfatul analiştilor pentru cei care consideră că viitorul afacerii lor este găsirea de nişe noi de piaţă este următorul: „go green!“ 

35-2124-24_oanaturcufb1.jpgNatural la preţ de chimical
«Produsele biologice sunt la acelaşi preţ ca şi cele de mass-market, cumpărătorul înţelegând că trebuie să-şi cumpere ceva care-i benefic organismului, mai ales că preţul nu mai reprezintă o barieră.»
Oana Turcu, manager general Divinite

Cum te înregistrezi în agricultura ecologică?

Producătorii agricoli care doresc să dobândească statutul de FERMIERI ECOLOGICI sunt nevoiţi să completeze anual fişele de înregistrare în agricultura ecologică, la Direcţiile de Agricultură şi Dezvoltare Rurală judeţene din perimetrul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

Prin fişele aprobate de Ministerul Agriculturii, producătorii pot primi sprijin pentru agricultura ecologică şi pot solicita etichetarea cu sigla „ae“. Aceasta garantează că produsul provine din agricultură, ecologică şi a fost certificat de un organism de control. Controlul şi certificarea produselor obţinute din activităţi ecologice sunt asigurate de organisme de inspecţie şi certificare private.

În prezent, Ministerul Agriculturii a acreditat cincisprezece astfel de organisme, care poartă codurile RO-ECO, producătorul putând să selecteze dintre aceştia. Comercializarea se va putea face direct de la ferma de producţie sau prin comercianţi înregistraţi la MAPDR.

 

Te-ar putea interesa și: