Pentru acord – modificat faţă de versiunea din noiembrie anul trecut şi respinsă deja în ianuarie – au votat 242 de parlamentari, iar împotrivă 391.

În continuare, rămâne posibilă doar retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană pe 29 martie, fără un acord, sau amânarea datei pentru Brexit.

Pe planul politicii interne britanice, Reuters apreciază că sunt posibile inclusiv alegeri anticipate sau un nou referendum.

Duminică seara doamna May a purtat o discuție telefonică cu preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, dar punctele de vedere ale celor doi nu au ajuns la un consens. În timp ce Londra îi acuză de inflexibilitate pe negociatorii europeni, oficialii UE consideră că orice concesie le-ar face, tot nu i-ar mulţumi pe parlamentarii britanici, şi acordul nu ar avea şanse să fie adoptat – scrie Bloomberg. Potrivit surselor agenţiei de ştiri, funcţionarii de la Bruxelles au impresia că deputaţii britanici au aşteptări ireale, pe care ei nu le pot satisface. Situaţia s-a agravat prin faptul că doamna May a trimis un negociator la Bruxelles în persoana ministrului justiţiei Geoffrey Cox, care – avocat fiind – a ţinut un discurs teatral, dar nu avea foarte multe cunoştinţe despre negocierile duse până acum. Acest lucru i-a deranjat pe experţii UE, care au declarat pentru Bloomberg că acestea au fost cele mai proaste negocieri din ultimii doi ani. Cox a propus adoptarea unei clauze la acordul existent, potrivit căreia Regatul Unit cu Irlanda de Nord rămân temporar, dar pentru o perioadă nedeterminată membru în uniunea vamală. O instanţă independentă şi aleasă de către părţi ar trebui să decidă când se va finaliza această perioadă. Aceasta ar însemna că nu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) ar fi competentă să decidă într-o asemenea problemă, deşi în materie de supraveghere juridică a pieţii unice acest organism este competent, ci o altă instanţă ad hoc, care nici nu ar avea alte atribute. Această soluţie este inacceptabilă pentru Bruxelles.

Concomitent, poziţiile din parlamentul britanic au devenit mai rigide. Dacă săptămânile anterioare cei mai aprigi susţinători ai Brexit-ului (numiţi „brexiteri” de către presa britanică) au făcut declaraţii conciliante, în sensul că sunt dispuși să voteze acordul dacă va fi modificat în urma noilor negocieri, la sfârşitul săptămânii trecute aceştia afirmau că în cazul în care mâine parlamentul va respinge din nou acordul, nici în acest caz nu sunt de acord cu prelungirea termenului de ieşire. Cu alte cuvinte, aceștia și-ar dori ca parlamentul să nu poată să o oblige pe doamna May să ceară prelungirea termenului ieşirii, nici în ipoteza în care un eventual „no deal Brexit” va cauza prejudicii de zeci de miliarde de lire sterline pentru economia britanică.

Între timp Jeremy Corbyn – liderul opoziţiei britanice, preşedinte al partidului laburiştilor – duce tratative cu foşti miniştri ai Partidului Conservator în vederea acceptării aşa-numitului „soft Brexit”, adică Marea Britanie ar rămâne în uniunea vamală şi ar accepta parţial şi reglementările pieţei unice. Se pare că Corbyn nu a renunţat la această idee – considerat de „torry” ca fiind un Brexit decorativ şi formal conceput după modelul norvegian – chiar dacă propunerea sa în acest sens a fost respinsă de două ori de legislativ. Totodată Corbyn a vorbit recent despre faptul că laburiştii ar putea sprijini ideea unui al doilea referendum despre Brexit.

În aceste condiţii, misiunea doamnei May de a convinge parlamentul să voteze acordul pe care deja l-a respins odată, cu o majoritate de 230 de voturi, pare imposibilă. Unii politicieni conservatori se gândesc deja la ceea ce va reprezenta pentru conservatori un eventual eşec la votul de mâine. Fostul ministru de învăţământ al guvernului conservator din 2016, Nicky Morgan, care nu a mai fost cooptat în executivul condus de doamna May a declarat pentru Business Insider că în opinia sa conservatorii ar trebui să aleagă un nou prim-ministru chiar din anul 2019. El este primul politician tory care şi-a expus această opinie.

The Guardian a analizat situaţia juridică din prezent. Dacă mâine acordul va fi votat, atunci Brexit va avea loc conform planului, la data de 29 martie. Dacă propunerea va fi respinsă, atunci miercuri, 13 martie se va supune la vot o moţiune potrivit căreia nu poate să aibă loc o ieşire dezorganizată. Dacă această moţiune va fi acceptată, atunci joi, 14 martie parlamentul va vota o moţiune prin care obligă guvernul să ceară activarea articolului 50 din Tratatul UE privind amânarea ieşirii. Această cerere trebuie să fie însă acceptată de toate ţările UE (liderii europeni ar urma să voteze această cerere la data de 21 martie). În cazul în care însă parlamentul britanic nu va respinge posibilitatea ieşirii fără acord a Marii Britanii, sau va vota împotriva amânării, asta ar însemna victoria „brexiterilor” celor mai radicali şi în decurs de mai puțin de trei săptămâni Regatul Unit va părăsi UE fără niciun acord.

Cu toate acestea, amânarea ieşirii pare varianta cea mai probabilă, pentru că „brexiterii” sunt în minoritate în legislativ. Chiar dacă unii conservatori nu sunt de acord cu acordul negociat de doamna May, aceștia nu-și doresc o ieşire şi mai costisitoare. Pe de altă parte ministrul de externe Jeremy Hunt a declarat pentru BBC că amânarea ieşirii se va impune şi în cazul în care parlamentul ar accepta acordul pe care în luna ianuarie îl respinsese. Acesta opina însă că politicienii anti-Brexit au şanse reale. Ei nu trebuie să obţină decât trei lucruri: respingerea acordului, amânarea ieşirii şi un nou referendum.

Te-ar putea interesa și: