Articolul semnat de Moss prezintă câteva elemente ale acestui proces. Începând cu anii 1700, lumea a avut 750 de monede diferite și doar 20% dintre ele au rămas. Toate au fost devalorizate. Iar dolarul american nu face excepție.

De ce mor monedele?

Potrivit lui Ray Dalio, fondatorul celui mai mare fond de acoperire din lume, Bridgewater Associates, monedele mor atunci când o țară acumulează prea multe datorii. In acel moment, țara respectivă are patru opțiuni diferite:

1.Austeritate (cheltuiește mai puțin)
2. Restructurări ale datoriilor (de exemplu, faliment)
3.Redistribuirea averii (de exemplu, creșterea taxelor)
4.Tipărirea banilor și devalorizarea lor

Dintre toate aceste opțiuni, guvernele aleg întotdeauna să tipărească bani, deoarece este calea „ușoară”. Nu reduc cheltuielile, ca să nu supere creditorii sau să deranjeze bogații. Dar așa încep lucrurile să o ia la vale pentru o monedă.

Cum a devenit dolarul moneda de rezervă a lumii

Când 44 de state s-au reunit în 1944 la Conferinţa de la Bretton Woods, și-au dat seama că a venit timpul să existe un sistem valutar mondial, care să aibă legătură cu aurul. Întrucât SUA dețineau majoritatea rezervelor mondiale, iar dolarul american era susținut de acesta, dolarul american a revendicat oficial poziția sa de rezervă mondială.

Istoria riscă să se repete

Dacă ar fi să comparăm situația actuală cu un exemplu istoric, am putea să ne gândim la cazul Republicii de la Weimar (Germania) la începutul anilor 1900. În 1922, Germania a trebuit să achite datoriile pentru a rambursa despăgubirile de după Primul Război Mondial. Pentru a-și recupera banii, disperate, Franța și Belgia au invadat Valea Ruhrului, epicentrul industriei germane. În replică, guvernul german a ordonat tuturor lucrătorilor să rămână acasă și să nu iasă la muncă, în așa numita „rezistență pasivă”. De aici a început spirala morții Republicii de la Weimar.

Țara era deja sufocată de datorii, dar trebuiau să găsească o modalitate de a veni cu numerar pentru a-și plăti lucrătorii. Așa că au început să tipărească bani (a patra opțiune amintită mai sus).

Banii se duceau cu roaba

Cum a afectat acest lucru populația? Un bun exemplu este o pâine, care a costat 0,13 dolari în 1914. Aceeași pâine a costat 0,19 dolari doi ani mai târziu, în 1916. Până în 1919, prețul se dublase la 0,26 dolari, apoi 1,20 dolari în 1920 și 3,50 dolari în 1922.

Odată ce au început să tipărească bani în 1922, aceeași pâine a trecut de la 3,50 la 100 000 000 000 de dolari (100 miliarde de dolari!) până în decembrie 1923. Atunci s-a prăbușit marca germană.

În acea perioadă, era nevoie de o roabă pentru a transporta banii. În cele din urmă, moneda ajunsese să valoreze mai puțin decât lemnul, așa că oamenii dădeau foc banilor pentru a-și încălzi casele.
Este un exemplu istoric care ar putea fi comparat cu realitatea actuală, astfel încât să nu repetăm ​​aceleași greșeli.

Dolarul american va continua să își piardă valoarea

Prima paralelă dintre Statele Unite și Republica de la Weimar este tipărirea banilor.

Dacă SUA va continua să crească datoriile și să tipărească bani, dolarul american va continua să își piardă valoarea și poziția de monedă de rezervă a lumii. Prețul pâinii va crește și cu siguranță nimeni nu vrea să ajungă la o roabă de bani fără valoare.

De aceea, americanii ar trebui să caute acoperiri împotriva inflației, active. Cel mai important ar fi să se înceapă înainte de a fi prea târziu. Nu așteptați „următorul acord Bretton Woods”, tranziția are loc chiar sub ochii voștri, avertizează Moss.