Aceasta batalie face de fapt parte dintr-un razboi cu o durata ce nu poate fi estimata in acest moment, razboi ce are ca miza castigarea unei „felii” cat mai mari din segmentul de retail al pietei valutare din Romania. Declaratia de razboi a fost facuta in urma cu doua saptamani, cand domnul Bogdan Baltazar a afirmat in cadrul simpozionului „Euro-numaratoarea inversa”, organizat de BNR impreuna cu Ziarul Finaciar, ca „in prima etapa nu voi da caselor de schimb nici un euro. Nu vreau sa ajut aceste ghisee de plesneala, dupa ce am cheltuit sume importante pentru a aduce euro in tara”.
Despre ce este insa vorba?
Practic, de impartirea „sferelor de influenta” (cititi reim-partirea cotelor de piata) dintr-un sector – piata valutara romaneasca – al caror volum anual al tranzactiilor este de aproximativ 28 de miliarde de dolari, conform ultimului raport anual al BNR. Din acesta suma, casele de schimb valutar, altele decat cele ale bancilor, tranzactioneaza aproximativ 13-14%. Restul de 86-87 de procente sunt vehiculate de banci in tranzactiile dintre ele, in cele realizate cu Banca Nationala, precum si in cele cu clientii lor, persoane fizice sau juridice. Daca punem alaturi valoarea tranzactiilor valutare pe care le desfasoara bancile cu persoanele fizice si juridice, de aproximativ 8 miliarde USD (35% din totalul tranzactiilor valutare realizate de banci), cu cele aproximativ 5 miliarde USD, vom vedea ca nu mai avem o diferenta asa de mare, casele de schimb controland aproximativ 38% din tranzactiile realizate cu clientii persoane fizice sau juridice.
Numarul persoanelor fizice care realizeaza tranzactii valutare este mult mai mic in cazul bancilor, comparativ cu casele de schimb. Locatiile mai putine de care dispun bancile comparativ cu casele valutare constituie un impediment serios in atragerea de catre banci a clientilor persoane fizice, pe acest segment. In plus, probabilitatea ca timpul de asteptare la o casa de schimb pentru realizarea unei tranzactii valutare sa fie mai mare decat cel consumat pentru acelasi scop la o banca este foarte mica.
Or, aici apare „fenomenul introducerii euro”.
Punerea in circulatie a euro se va realiza nu de catre Banca Nationala a Romaniei, dupa cum s-ar astepta unii, ci doar de catre bancile comerciale, care vor achizitiona si aduce in tara (cel mai probabil pe calea aerului si in conditii de maxima securitate) bancnotele si monedele ce vor inlocui de acum incolo marcile germane, francii francezi, lirele italiene si restul de noua monede din zona euro. Pentru procurarea acestor monede si bancnote, dar si pentru transportul si paza lor, bancile comerciale vor trebui sa achite o anumita suma de bani, probabil echivalenta cu 1-3% din valoarea cantitatii de euro achizitionate (nici una din bancile contactate nu ne-a furnizat date despre marimea acestor cheltuieli).
Patronii caselor de schimb nu se tem de penuria de euro
Bancile vor avea bancnotele europene inca din a doua jumatate a lunii decembrie, moment din care vor incepe distribuirea lor catre casele de schimb proprii. Clientii lor, printre care se numara si casele de schimb independente, vor avea acces la euro abia din 3-4 ianuarie, cand, dupa „vacanta de Revelion”, va incepe din nou activitatea agentilor economici, deci si a bancilor.
Intrucat si distributia bancnotelor euro catre toate punctele caselor de schimb va lua ceva timp, probabil ca abia incepand cu 5-6 ianuarie, persoanele fizice vor putea sa-si procure euro de la casele de schimb. Asta, in cazul in care bancile nu vor pune piedici in distribuirea euro catre casele de schimb.
Unele banci ar dori insa ca acest avantaj (al detinerii exclusive de bancnote euro) sa dureze mai mult. Din pacate pentru acele banci, faptul nu se poate realiza, deoarece, in cazul in care o casa de schimb are in cont valute din spatiul euro, respectivele valute vor fi transformate automat in euro. Iar daca respectiva casa de schimb face catre banca o cerere de retragere, aceasta din urma trebuie sa satisfaca cererea in termen de cel mult trei zile (urmand ca in cazul in care nici dupa sapte zile operatiunea nu a fost efectuata de banca, sa fie declansata executarea silita). Banca nu este insa obligata sa faca schimbul altor valute in euro (dolari, franci elvetieni), asa ca o casa de schimb prinsa fara valute „in” (valute din spatiul euro in cont) ar putea sa ramana fara euro o perioada, in cazul in care conturile sale sunt la o banca „ostila”.
Nu toate bancile vor avea insa o politica „ostila” vizavi de casele de schimb.
BCR, spre exemplu, cea mai mare banca romaneasca a momentului, nu va restrictiona in nici un fel accesul caselor de schimb la euro, conform celor declarate de domnul Nicolae Danila, presedintele BCR.
Din discutiile purtate cu directorii si patronii caselor de schimb, rezulta faptul ca acestia nu isi faceau foarte mari griji asupra posibilitatii lipsei monedei europene, lucru explicabil si datorita faptului ca o mare parte a tranzactiilor efectuate de casele de schimb se face in dolari. Razvan Stanescu, director la Maan Exchange, estima ca „dupa 5-6 ianuarie persoanele fizice vor putea sa cumpere euro si de la casele de schimb”, iar directorul administrativ de la Picus Exchange afirma ca „ar putea exista una-doua zile de criza, dar dupa acest interval situatia va reveni la normal”.     

Paritatile fixe ale monedelor din zona EURO

Moneda    Rata fixa de schimb     (1euro =)
Marca germana     1,95583 DEM
Silingul austriac     13,7603 ATS
Francul belgian     40,3399 BEF
Peseta spaniola     166,386 ESP
Marca finlandeza     5,94573 FIM
Francul francez    6,55957 FRF
Drahma greceasca    340,750 GRD
Lira irlandeza    0,787564 IEP
Lira italiana    1 936,27 ITL
Franc luxemburghez     40,3399 LUF
Gulden olandez    2,20371 NLG
Escudo portughez    200,482 PTE

SURSA: BNR