Telefon mobil decontat de firma, masina si locuinta de serviciu, abonamente pe rutele de transport in comun, bilete de tratament, credite preferentiale pentru angajati etc. – teoretic OUG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, normele metodologice aferente si OUG nr. 217/1999 privind impozitul pe profit lamuresc cine pierde si cine castiga atunci cand exista dorinta si putinta de cointeresare a angajatilor.
Calculul este simplu, la prima vedere. Tot ce inseamna cheltuiala nedeductibila pentru firma duce la cresterea bazei de impozitare, taxabila de catre fisc cu 25%. Cheltuielile deductibile „cad” pe capul angajatilor, carora li se retine din salariu pana la 40%, conform cotelor de impunere actuale, plus contributiile suplimentare. Asadar, in ipoteza in care angajatorului chiar ii pasa de cei cu care lucreaza si incearca sa puna la punct o schema de cointeresare a acestora, poate incadra cea mai mare parte a facilitatilor acordate salariatilor la capitolul cheltuieli nedeductibile. Din pacate, legislatia romaneasca face totul interpretabil.
Castigatoarele MISS impart premiul cu fiscul
Sa luam exemplul unei companii care organizeaza un concurs intern de Miss. Este recompensa acordata celei mai frumoase femei premiu, sau poate fi interpretata ca venit salarial? Teoretic, nu are nici o legatura cu calitatea de angajata a companiei. Totusi, banii vin de la aceasta din urma. „Oriunde ar fi incadrat venitul, discutia ramane deschisa. Daca este considerat premiu, taxa este de 10%, daca nu, este de 40%. Este foarte putin probabil ca fiscul sa interpreteze legea in favoarea agentului economic si in defavoarea bugetului statului”, considera Angela Rosca, specialist in taxe si impozite la firma de consultanta Arthur Andersen. Tot la aprecierea fiscului ramane si daca un avantaj in natura este sau nu folosit si in scop personal de catre salariat. Astfel, in cazul locuintelor de serviciu in care functioneaza si punctul de lucru, delimitarea activitatii profesionale de existenta de zi cu zi a angajatului este absolut subiectiva.
Discutii pot aparea si la evaluarea avantajelor in natura pentru care este impozitat salariatul. Spre exemplu, OG nr. 73/1999 spune ca evaluarea folosintei cu titlu gratuit a locuintei de serviciu se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafetele locative detinute de stat, iar avantajele conexe (apa, gaz, electricitate, cheltuieli de intretinere si reparatii) sunt evaluate la valoarea lor efectiva. Prevederea legala se refera la bunurile din patrimoniul afacerii, deci locuinta de care beneficiaza angajatul este proprietatea firmei. Numai ca, de cele mai multe ori, aceste locuinte sunt inchiriate la pretul pietei, situatie pe care legiuitorul nu o clarifica. Asadar, la ce valoare este evaluat acest avantaj in natura? La valoarea de piata? Tot fiscul urmeaza sa decida daca salariatului i se vor retine din venit sumele deloc de neglijat ce ar rezulta din raportarea la piata imobiliara romaneasca. Si daca fiscul, ca intotdeauna, serveste bugetul public si nu interesul direct al contribuabilului, cati salariati vor putea suporta o diminuare de asemenea amploare a veniturilor lor? Intrebarile nu au inca un raspuns. Un lucru este insa cert: daca salariatii sunt cei care suporta costurile unor avantaje ca cele de mai sus, compania ar putea fi nevoita sa renegocieze salariile. O majorare a costurilor ce poate anula efectul pozitiv al trecerii acestor avantaje pe cheltuieli nedeductibile.