Reamplasarea, restrangerea sau inchiderea bazelor americane a demarat la inceputul deceniului trecut, sub numele asa-numitului Program BRAC, ale carui prime runde s-au soldat deja cu economii nete de 14 miliarde de dolari.
Primul motiv al acestei revolutii militare, cum este calificata de analistii americani, este faptul ca infrastructurile actuale erau gandite pentru confruntarea cu fosta URSS, dar nu sunt adecvate noilor amenintari si posibile focare de conflict din Orientul Mijlociu, Asia Centrala, Caucaz si Africa de Nord.
In al doilea rand, incheierea razboiului rece a generat un exces de capacitati militare, a caror intretinere costa 18 miliarde de dolari anual. Pana in 2005, inca 23% din capacitati vor disparea.
In fine, de cand a disparut amenintarea sovietica, multe tari aliate din Europa Occidentala sunt tot mai putin incantate de prezenta trupelor americane pe teritoriul lor. Germania, unde se afla cele mai mari baze de antrenament din Europa, a introdus atatea limitari legale sub motivul protejarii mediului, incat traditionalele manevre NATO nu mai sunt practic posibile.
Ceea ce insa trebuia sa fie o reforma a bazelor americane relativ lenta, de durata, s-a transformat intr-o cascada de reevaluari rapide si decizii anuntate fara menajamente din partea Washingtonului, imediat ce americanii s-au confruntat cu surprize extrem de neplacute din partea aliatilor, in perioada pregatirii interventiei in Irak. Turcia nu a permis lansarea operatiunilor de pe teritoriul sau, ceea ce a facut ca vreo 20 de nave americane sa se invarta prin Mediterana timp de o luna, in loc sa debarce trupele care ar fi trebuit sa deschida frontul din nordul Irakului. La fel a procedat si Arabia Saudita, dupa cum n-a lipsit mult ca si Bundestagul sa impuna restrictii de folosire a bazelor de pe teritoriul Germaniei, ceea ce ar fi transformat razboiul intr-un mic cosmar pentru Pentagon.
Reactiile de peste Ocean n-au intarziat: mai multi congresmeni au cerut retragerea imediata a militarilor americani din Germania, avioanele de la baza turca de la Incirlik s-au retras discret in SUA, mutarea bazelor din Arabia Saudita in Qatar a fost deja decisa, iar la Pentagon s-a declansat un proces alert de revizuire a strategiei de amplasare a bazelor in urmatorii zece ani. Aprobarea unor investitii de 284 milioane de dolari pentru modernizarea bazelor din Germania in 2004 a fost inghetata de Congresul SUA, iar constructia bazei de la Grafenwoehr, Germania, cu o finantare de 692 milioane de dolari, probabil ca nu va mai incepe. Expertii americani se intreaba de ce ar mai face-o, cand cu numai 110 milioane de dolari au ridicat o infrastructura similara, realmente utila, la Doha, in Qatar. La aceasta ora, nici la Pentagon nu se stie exact cat din aceste fonduri vor fi realocate pentru deschiderea unor noi baze in Europa de Est, nominalizata de oficialitatile americane drept avanpost in fata amenintarilor secolului XXI. Germania nu va fi, cum s-a cerut, pur si simplu evacuata; gigantica baza aeriana de la Ramstein va ramane, dupa cum cea de la Heidelberg si probabil alte cateva dintre cele zece facilitati pentru blindate vor disparea.
Indiferent care va fi lista finala a noilor locatii, este posibil ca ele sa reprezinte doar primul val al migratiei americane catre est. Cele mentionate de Heritage Foundation se recomanda prin faptul ca sunt facilitati deja testate in operatii sau exercitii de mare amploare, pentru care se poate lua rapid o decizie, pana in toamna, cand este asteptat un anunt oficial din partea Administratiei SUA.
Indiferent de modul cum se va solutiona criza transatlantica, transferul bazelor catre est este inevitabil. Fie si numai pentru ca se muta in tari dispuse sa fie loiale, aflate la jumatatea distantei dintre centrul Europei si Orientul Mijlociu. In plus, asa cum observa senatorul american George Allen, este mult mai ieftin sa dezvolti o baza langa Bucuresti decat langa Bonn.

De ce Constanta

Surse militare dau ca aproape sigura infiintarea a doua baze militare in zona Constanta. Una ar urma sa fie cea principala, bazata pe aviatie si trupe aeropurtate, in timp ce cea de-a doua, aflata pe malul marii, ar urma sa functioneze mai mult ca un punct de tranzit pentru marina militara. In orice caz, in preajma Constantei ar urma sa se gaseasca permanent pana la 10.000 de soldati americani.
„Zona corespunde din toate punctele de vedere scopului declarat al mutarii diviziilor aflate in prezent in Germania. Este relativ aproape de Orientul Mijlociu, cam la jumatatea drumului, si permite stationarea in bune conditii a unor forte ce fac parte din cele mai importante arme ale americanilor, respectiv aviatia si marina”, ne-a explicat un ofiter din cadrul Marelui Stat Major.
Astfel, un portavion cu pana la 100 de avioane de lupta poate ajunge in Orientul Mijlociu, de la Constanta, in circa o zi si jumatate, un avion AC-130H/U Gunship in trei ore, iar un bombardier B-1B Lancer in doar o ora.
Nu trebuie uitat faptul ca in danele din Constanta pot ancora orice fel de nave. In plus, Marea Neagra este destul de saraca in furtuni sau alte fenomene naturale ce ar putea pune in pericol vasele de razboi americane. Cat despre aeroportul Mihail Kogalniceanu, pista de aici este
suficient de lunga si de puternica pentru a suporta aterizarea celor mai mari avioane din lume. De altfel, celebrele C-130 Hercules, cantarind in jur de 350 de tone, au probat deja acest lucru de numeroase ori.
Surse militare mai spun ca americanii doresc sa fie aproape de traseul viitoarei magistrale de transport al titeiului dinspre Asia Centrala, care ar urma sa treaca tot pe la Constanta.
Nu in ultimul rand, un alt motiv l-ar constitui numarul mare de hoteluri, care le pot servi americanilor timp de aproape noua luni (din septembrie pana in iunie), termen mai mult decat suficient pentru constructia unei baze proprii, si care s-au dovedit deja o gazda destul de buna.

Alte locatii posibile
HHHH Galati – cel mai mare port la Dunarea maritima; unitati militare goale in apropiere;
HHH Braila – port la Dunarea
maritima si relativa apropiere
de Orientul Mijlociu;
HHH Ploiesti – in apropierea orasului se afla mai multe unitati dezafectate;
HH Buzau – in preajma se gaseste baza aeriana de la Boboc;
HH Ialomita (Facaieni) – unitate
militara dezafectata; a fost vizitata de o delegatie americana;
HH Bucuresti – in zona de sud a orasului se gasesc mai multe unitati libere sau eliberabile, iar in nord se afla Baza Aeriana 90 Otopeni;
H Timisoara – Baza Aeriana 93
Giarmata, apropiata de standardele NATO, dar distanta prea mare fata de Orientul Mijlociu;
H Oradea – baza militara disponibila, dar prea departe de Orient;
H Mangalia – ar putea fi o alternativa la cea navala din Constanta, dar ar necesita investitii mai mari.

Constanta in cifre

· 350.000 de locuitori, al doilea oras din Romania dupa Bucuresti
· port de 3.600 de hectare, unde pot
ancora nave de pana la 250.000 tdw
· aeroport cu o pista de 3,5 kilometri, din beton armat, pe care pot ateriza cele mai grele avioane din lume
· 1400 de kilometri sau una – trei ore pentru un avion pana in Orientul Mijlociu
· 1300 de mile marine sau 36 de ore pentru un portavion pana in
Orientul Mijlociu.