Verdețurile din România, sub lupa experților. Pericolul ascuns de pe tarabele piețelor
În timp ce multe voci publice susțin că o alimentație sănătoasă ar trebui să includă zilnic verdețuri proaspete, o analiză recentă a Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) pune sub semnul întrebării siguranța acestora. Alexandru Cîrîc, directorul instituției, avertizează că în România riscurile asociate consumului de verdețuri sunt adesea trecute cu vederea, iar consumatorii pot ajunge să cumpere, fără să știe, produse intens tratate cu substanțe chimice.
Organizația Environmental Working Group (EWG) din Statele Unite a realizat un raport internațional intitulat „Shopper’s Guide to Pesticides in Produce 2025”. Din acest raport aflăm care sunt alimentele cel mai frecvent contaminate cu pesticide.
De exemplu, fructele și legumele precum căpșunele sau spanacul sunt considerate, în SUA, printre cele mai expuse la contaminarea cu pesticide.
Cercetătorii au analizat 12 tipuri de fructe și legume, iar rezultatele sunt îngrijorătoare: peste 90% dintre mostrele testate conțineau reziduuri de pesticide cu potențial periculos pentru sănătate. Studiul scoate în evidență alimentul cu cel mai ridicat nivel de contaminare.
Potrivit specialiștilor, spanacul ocupă prima poziție în clasamentul produselor cel mai frecvent contaminate cu pesticide. Este un ingredient des întâlnit în bucătăriile românilor, însă puțini știu că poate ascunde astfel de riscuri.
Totodată, nu doar spanacul ridică semne de alarmă. Lista alimentelor cu un conținut ridicat de pesticide include și alte fructe și legume des consumate: căpșuni, kale, struguri, piersici, cireșe, nectarine, pere, mere, mure, afine și cartofi.
Conform sursei citate, murele și cartofii sunt cele mai noi intrări în acest clasament. Murele nu au fost analizate anterior, în timp ce cartofii au fost incluși din cauza prezenței clorprofamului – un pesticid care poate provoca serioase probleme organismului uman.
Românii nu trebuie să se teamă de aceleași alimente ca americanii
În România însă, situația stă diferit.
„Din păcate, la noi nu este același top al pesticidelor. Din experiență, cele mai contaminante sunt verdețurile, nu căpșunele, nu spanacul, ci verdețurile: mărar, pătrunjel, frunză de țelină. Aici trebuie să fim atenți”, a explicat Alexandru Cîrîc la Antena 3.
Chiar și cultura gospodărească este o sursă de risc pentru consumatori
Potrivit directorului ICA, problema majoră nu este neapărat legată de producția industrială, ci mai degrabă de modul în care ajung verdețurile pe masa consumatorilor.
Cele mai multe provin din așa-numitele „culturi gospodărești”, unde se utilizează frecvent substanțe chimice menite să îmbunătățească aspectul vizual al plantelor. În lipsa unor controale riguroase, verdețurile pot ajunge să fie periculoase pentru sănătate.
„De multe ori, suntem tentați să cumpărăm aceste verdețuri de la marginea drumului, din locuri necontrolate.
O bătrânică care ne vinde niște leuștean sau pătrunjel nu înseamnă că știe să-l cultive și că are respect față de cel care îl va mânca, față de consumator”, a subliniat Cîrîc.
Verdețurile pentru consumul propriu nu sunt întotdeauna aceleași și pentru vânzare
O practică frecvent întâlnită, dar puțin cunoscută publicului larg, este aceea ca micii producători să cultive două loturi separate: verdețurile destinate consumului propriu și celelalte pentru vânzare.
„De foarte multe ori, cei care cultivă în gospodărie acest fel de produs au două loturi, unu pentru consum propriu și unu pentru vânzare, iar cel pentru vânzare este totdeauna stimulat cu tot felul de substanțe pentru a fi cât mai aspectuos.
Dacă ne uităm, nu mai distingem pătrunjelul de leuștean. Cât de frumos și cât de mare este frunza”, a mai spus directorul ICA.
Faptul că aceste produse ajung în piețe sau la marginea drumului, fără o verificare reală a modului în care au fost cultivate, face ca riscul să fie transferat direct asupra consumatorilor. În goana după produse proaspete și aspectuoase, aceștia nu mai au garanția că ceea ce cumpără este și sănătos.
Specialiștii recomandă prudență sporită la achiziția verdețurilor și orientarea către surse certificate, unde există un control mai strict al substanțelor folosite în agricultură. De asemenea, spălarea temeinică a produselor și diversificarea surselor de aprovizionare pot reduce riscurile, dar nu le elimină complet.
