«Măi, copile, du-te la oraș și fă școală. Aici nu e pentru tine», așa mă îndrumau colegii tatălui meu ori de câte ori îl însoțeam la muncile câmpului. Mai ales în vacanțele de vară din ultimii ani de școală generală și apoi de liceu. „Nouă n-o să ne ia nimeni sapa din mână“, spuneau oameni în floarea vârstei, care toată viața au trudit pe câmp. Cât adevăr, dar mai ales câtă tristețe se află în aceste ultime vorbe, vă las pe voi să reflectați. Eu susțin idea din titlu, și anume că a apus vremea când terenul era arat cu plugul tras de boi. Știu, pare de neimaginat, dar chiar și acum, în secolul XXI, sunt mulți agricultori care își lucrează terenul cu utilaje cu tracțiune animală. Adică cu vaca, boii sau calul din ogradă.

Sunt convins că ați trecut prin mai multe sate din România și din mașina personală sau din tren ați observat cât teren agricol este nelucrat. Nu doar că este lăsat pârloagă, chiar și în situația în care de câțiva ani sunt amendați proprietarii  de terenuri care nu își lucrează terenul, dar este atât de fărâmițat încât nu ai cum să nu te întrebi cum și de ce s-a ajuns aici. Din start trebuie precizat că cea mai importantă măsură agrară de după revoluție nu a fost făcută cu cap. După mulți ani de colectivizare, reîmproprietărirea țăranilor, o măsură justă și dreaptă de altfel, s-a dovedit a fi un fiasco. De ce? În primul rând, din cauza supradivizării terenurilor. Și acum sunt proprietarii cu câteva hectare, două-trei sau cinci, împărțite în zeci de bucățele. În al doilea rând, și nu este de condamnat, este reținerea fermierilor de a se asocia. Totuși, după mai bine de două decenii de la distrugerea CAP-urilor, doar cei care au trecut peste aceste „depresii“ au ajuns performanți. În al treilea rând, dar nu cel din urmă, este lipsa forței de muncă în sectorul agricol. Da, știu, probabil veți spune „te înșeli, cea mai mare parte a populației din România se află în mediul rural“. Adevărat, doar că în ultimii ani tinerii au ales să plece peste hotare, să muncească pentru a avea un trai decent. Așa s-a ajuns ca în multe sate să mai găsești doar persoane în vârstă. Aceștia nu pot să facă, chiar dacă și-ar dori, agricultură performantă. Nu, ei fac doar agricultură de subzistență, pentru propriul consum. Cei care au înțeles că din agricultură se poate face și business au avut de câștigat. Presa a relatat în ultima vreme poveștile mai multor tineri fermieri care au reușit, în urma asocierii, să intre cu produsele lor în marile rețele de magazine. Și nu doar asocierea și lucrarea terenului în sistem mecanizat a contat mult, ci și asigurarea comerciantului că marfa îi va fi livrată tot timpul, indiferent de sezon. Pentru acest lucru fermierii au fost nevoiți să investească în depozite.

În ultimii ani, am avut ocazia să vizitez multe ferme, nu îndeajuns de multe, din mai multe sectoare. De vaci, de capre, culturi de viță-de-vie și multe altele. Ce au înțeles acești oameni, care au investit milioane de euro în astfel de businessuri, este că, pentru a fi competitiv, nu doar în piața locală, ci și în alte state, este nevoie de un lanț integrat, de la teren, utilaje agricole, sisteme de irigații, depozite, fabrici de prelucrare urmate de ferme de pui, vaci, capre, porci sau orice altceva și până la magazine de desfacere.

Rețeta succesului nu este cunoscută de mulți fermieri, dar cazurile de mai sus pot fi exemple și o speranță că agricultura românească poate deveni performantă.

Te-ar putea interesa și: