Afacerea care a ruinat-o pe Regina Can-Can-ului

Louise Weber, alias La Goulue (Nesătuala sau Lacoma), și-a primit porecla în adolescență când răsturna cu piciorul, în timp ce dansa în cabarete, pălăria vreunui client, iar când acesta se apleca s-o ridice îi golea paharul de pe masă.

Pasionată de dans încă de la o vârstă fragedă, își cam „pierdea” din haine în sălile de dans ale Parisului până când domnul Oller a decis să o angajeze pentru Marele Cadril de la Moulin Rouge.

La Goulue a fost, de asemenea, cunoscută pentru faptul că era slobodă la gură, ceea ce nu a fost apreciat de toți partenerii ei de can-can.

Dar acest lucru nu îi scade din titlul de Regina Can-can-ului și rămâne simbolul senzualității pariziene sfârșitului de veac XIX.

Animatoarea cea mai bine plătită din zilele ei, a devenit unul dintre subiectele preferate pentru Henri de Toulouse-Lautrec, imortalizată în portretele și afișele acestuia dansând la Moulin Rouge.

În plină glorie, Weber a decis să se despartă de Moulin Rouge în 1895 și să-și facă propria afacere.

A investit o sumă considerabilă de bani într-un spectacol cu care a călătorit în țară la marile bâlciuri, dar fanii ei nu au urmat-o, iar afacerea s-a transformat într-un mare eșec.

După închiderea spectacolului ei, La Goulue a dispărut din ochii publicului. Suferind de depresie, a băut din greu și a risipit mica avere pe care o acumulase în timp ce dansa.

Alcoolică și săracă lipită, La Goulue s-a întors în Montmartre în 1928. Își câștiga existența vânzând arahide, țigări și chibrituri la un colț de stradă lângă Moulin Rouge.

Puțini au recunoscut-o pe fosta regină din Montmartre, în femeia grasă și obraznică.

A murit un an mai târziu, la 29 ianuarie 1929, când avea 62 de ani, în arondismentul 10 din Paris și a fost îngropată în Cimitirul Pantin din suburbia Parisului cu același nume, dar mai târziu rămășițele ei au fost transferate în Cimitirul Montmartre.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric