Reducerea liniilor de finanţare dinspre băncile-mamă spre subsidiarele din România în 2012, la care se adaugă apetitul slab pentru credite şi creditare, îi va determina pe bancheri să-şi bazeze şi mai mult businessul pe afacerile cu statul, mai exact pe nevoia sa de bani. Şi au ce împrumuta: 11 miliarde de lei deficit bugetar şi 54 de miliarde de lei refinanţarea creditelor scadente în acest an, potrivit datelor Ministerului Finanţelor. În total, 65 de miliarde de lei (puţin peste 15 miliarde de euro). Sursa de finanţare externă – mult mai ieftină – nu a fost niciodată uşor de accesat, pentru o ţară care nici nu a avut o economie foarte performantă (la care a mai atârnat şi calificativul „junk“ al titlurilor româneşti), nici nu a ieşit foarte des pe pieţe, astfel încât să atragă atenţia investitorilor în datorii suverane. În actuala criză, este cu atât mai greu.
Încă o încercare
Eşecul pe care România l-a înregistrat la finalul anului trecut pe piaţa nord-americană, când investitorii nu s-au arătat deloc interesaţi „să ne cumpere“ datoria, nu descurajează Trezoreria. În această primăvară, Finanţele vor să mai testeze o dată încrederea investitorilor de peste Ocean, respectiv să încerce să atragă echivalentul a aproximativ 1,5 miliarde de euro pentru finanţarea şi refinanţarea deficitului bugetar.
Responsabilul ministerului cu datoria publică, secretarul de stat Bogdan Drăgoi, crede că piaţa americană oferă, în continuare, avantaje, fiindcă acolo găseşti o lichiditate mai mare decât pe piaţa europeană şi fonduri de toate felurile, de la mutuale la cele de pensii. „În plus, mai mulţi investitori şi-au arătat interesul pentru Europa Centrală şi de Est“, spune Drăgoi.
Din punct de vedere tehnic, accesarea pieţei americane va fi mult mai uşoară acum, fiindcă marketingul emisiunii a fost făcut în toamna anului trecut, iar prezentarea economiei româneşti a fost şi ea făcută în faţa investitorilor. Tot ce mai lipseşte este fereastra de oportunitate. Aceasta depinde atât de stabilitatea economică şi politica internă, cât şi de contextul extern.
În acest moment, costul finanţării este mult mai mare decât la începutul anului trecut, sau decât înainte de izbucnirea crizei datoriilor suverane. La 100 de euro împrumutaţi de un investitor României, acesta trebuie să-şi asigure titlurile de stat româneşti cu aproape 5 euro. Dacă, de pildă, suma atrasă de România este de 1,5 miliarde de euro (pe care trebuie s-o achite sau să o refinanţeze peste cinci ani), prima de risc plătită de investitori, ca asigurare, este de 52,5 milioane de euro.
Pentru ca un investitor să fie dispus să plătească o asemenea asigurare, el trebuie să fie sigur nu numai că-şi va recupera tot împrumutul, plus prima de risc, ci că va putea face şi profit. Iar pe o piaţă mare, şi concurenţii sunt mulţi.
Mai repede la intern
Planurile iniţiale ale Ministerului Finanţelor vizau o emisiune de titluri de stat pe piaţa europeană: eurobonduri de un miliard sau 1,5 miliarde de euro, în funcţie de varianta adjudecată în primăvară. Aceasta ar însemna o finanţare din surse externe de 2,5 miliarde de euro şi o „felie“ rămasă băncilor interne de 12,5 miliarde de euro, în condiţiile în care Finanţele reuşesc fără probleme să atragă restul de bani de pe pieţele internaţionale.
Or, dacă situaţia economică se deteriorează, instituţiile de credit din România ar putea avea la dispoziţie tot necesarul de finanţare.
Au mai fost ani când ministerul nu a împrumutat nimic de pe pieţele externe. A luat totul de la intern. Iar asta s-a văzut în scăderea disponibilităţii băncilor de a da credite, dar şi în creşterea costului lor. La finalul anului trecut, media dobânzilor interne pe titlurile denominate în lei, cu scadenţă la 3-5 ani, se plasa în jurul a 7,2%. Tendinţa este de scădere, Finanţele fiind ajutate să se împrumute mai ieftin şi de recenta decizie a Băncii Naţionale de a reduce dobânda de politică monetară. Ultimele emisiuni de titluri de stat au fost în mod constant suprasubscrise, statul reuşind să împrumute sume de câteva ori mai mari decât cele programate.
"Piaţa americană oferă, în continuare, avantaje, fiindcă acolo găseşti o lichiditate mai mare decât pe piaţa europeană şi fonduri de toate felurile, de la mutuale la cele de pensii." Bogdan Drăgoi, secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice
FINANŢAREA DEFICITULUI
În 2011, deficitul bugetar a fost acoperit mai mult din surse externe. În acest an, este de aşteptat ca băncile de pe piaţa autohtonă să contribuie mai mult la finanţarea statului.
Surse interne Surse externe
2009 64,8% 34,1%
2010 54,5% 44,6%
2011 46,72% 51,61%
