În 2013, când în România erau instalați doar 6 MW de energie fotovoltaică, Adrian Țița a văzut ceea ce alții nu vedeau: următorul boom al industriei regenerabile.

„ Lucram în domeniul energiei eoliene la momentul respectiv, dar era foarte clar pentru mine că următorul val de dezvoltare va fi în energia fotovoltaică. Le-am propus angajatorilor mei de atunci să intrăm pe acest segment, au refuzat și așa am înființat ANT Energy”, povestește el.

Decizia nu a venit într-un moment ușor.

„Era un an foarte greu: îmi începeam propria afacere, se năștea primul meu copil, mama avea o problemă de sănătate și trebuia să mă împart între familie și muncă. Am fost și șef de șantier, și project manager, și om de vânzări – un one-man show. Timp de un an și jumătate am fost singurul angajat”, își amintește Adrian.

Primele contracte au venit rapid.

„Am identificat doi clienți care aveau nevoie de serviciile mele. Îi am și acum, după mai bine de un deceniu. Am rămas în administrarea proiectelor lor și ne-am văzut periodic. A fost o bază solidă de la care am crescut”, spune el.

Primul mare test a venit cu un proiect fotovoltaic în județul Dâmbovița.

„A fost construit în nouă săptămâni, de la zero, cu gard pus, tot. A fost neașteptat de rapid. Am folosit tool-uri de project management care îmi arătau în fiecare zi care este activitatea critică ce poate întârzia finalizarea. Mulți nu le folosesc nici azi și se trezesc cu proiecte blocate. După construcție, a mai durat șapte săptămâni partea de licențiere, testare și punere în funcțiune. Am început lucrările în ianuarie și pe 2 mai deja livram energie în rețea.”

Contextul legislativ i-a fost favorabil. În acea perioadă, România oferea șase certificate verzi pentru fiecare megawatt-oră produs.

„În 2012–2013, costul de investiție (CAPEX) pentru un proiect fotovoltaic era de trei ori mai mare decât este acum. Statul a introdus o schemă de sprijin pentru a stimula sectorul. Nu spun dacă a fost bună sau rea, dar a generat un boom – de la 6 MW la 1.200 MW într-un an”, explică Adrian.

Tot atunci a apărut o nouă provocare: reglementarea care obliga producătorii să facă prognoze zilnice.

„Trebuia să anunți cu o zi înainte cât vei produce pe fiecare oră. Dacă produceai mai puțin, plăteai diferența la un preț mai mare. Am văzut aici o oportunitate și am început să fac forecast. La început, în 2013, mă trezeam la 6 dimineața, mă uitam pe site-uri meteo și încercam să găsesc corelații între nori, temperatură și producție. Acum lucrăm cu softuri automate și acuratețea a crescut de la 30% la sub 10% eroare în unele luni.”

Privind înapoi, Adrian spune că acele începuturi l-au format ca antreprenor.

„Am trecut prin toate etapele: autorizare, achiziții, construcție, licențiere, comercializare. Faptul că am făcut totul singur m-a ajutat enorm. Am învățat să văd dinainte unde apar blocajele și cum să le rezolv. Într-un fel, asta e filosofia ANT Energy și azi – să identificăm din timp drumul critic al fiecărui proiect și să-l ducem până la capăt în cel mai eficient mod.”