Adevărul incomod despre salariile, pensii și risipa din România. Eugen Rădulescu (BNR) cere alegeri anticipate: Cred în maturitatea alegătorilor

Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR, lansează un avertisment dur privind starea economiei românești. Aparatul bugetar stufos, cele peste 1.800 de companii de stat ineficiente și sistemul pensiilor speciale sufocă bugetul public. În condițiile în care dobânzile la datorie depășesc cheltuielile cu educația, economistul susține că singura soluție democratice pentru deblocarea reformelor rămâne organizarea alegerilor anticipate.

Analiză dură a Eugen Rădulescu de la BNR: România este sufocată de aparatul bugetar și de extracția de rente din bani publici

Eugen Rădulescu, doctor în economie și consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), avertizează într-o analiză amplă că România se află într-un moment critic.

Economia gâfâie sub greutatea unui aparat de stat hipertrofiat, ineficient și conceput pentru a extrage resurse din banii publici în favoarea unei minorități conectate la politică.

„Deși România a atins un nivel de prosperitate istoric față de primele decenii postdecembriste, dezvoltarea țării este puternic frânată de un aparat de stat supradimensionat și de mecanisme agresive de extracție a rentelor din bani publici.

În fața unui blocaj politic critic și a unui deficit bugetar alarmant, singurele soluții sustenabile rămân fie asumarea unor reforme structurale profunde, chiar dacă sunt dificil de acceptat politic, fie consultarea directă a electoratului, prin alegeri anticipate”, își începe Eugen Rădulescu analiza.

Comunismul a distrus elitele și a instalat selecția adversă în societate

Eugen Rădulescu își continuă analiza sa prin rememorarea impactului devastator pe care regimul comunist l-a avut asupra structurii sociale din România. Prin eliminarea fizică și marginalizarea elitelor intelectuale — profesori, medici, avocați sau filosofi — și prin deposedarea celor mai gospodari oameni din mediul rural, regimul a instalat la conducerea comunităților indivizi nepregătiți.

Această decizie a declanșat un proces profund de selecție adversă, ale cărui efecte se resimt și în prezent. Economistul subliniază că, spre deosebire de alte state din blocul estic, România a suferit sub o dictatură opresivă condusă de un lider semi-analfabet, fără o rezistență intelectuală articulată, tranziția spre democrație făcându-se cu vărsare de sânge.

„Când și-a început opera de distrugere a fibrei societății românești, regimul comunist a făcut praf toată partea educată a populației. Profesori universitari, medici, avocați, filosofi, artiști – toți au fost aruncați cu brutalitate la marginea societății, deportați, arestați sau trimiși la muncă silnică la Canal. În mediul rural, cei mai harnici erau, desigur, și cei mai înstăriți; au fost măturați și ei, fiindu-le confiscate bunurile pentru că erau etichetați drept „chiaburi”.

În locul lor, la cârma comunităților au fost instalați cei mai săraci – adesea bețivul, leneșul sau prostul satului. Așa a început selecția adversă în societate, un fenomen care a făcut, cred, mai mult rău decât însăși dezorganizarea economiei sau planificarea centralizată. În zona puterii mai rămâneau doar puțini dintre cei școliți, însă exclusiv cu prețul pactului cu diavolul – așa cum a fost, de exemplu, Mihail Sadoveanu.

Regimul comunist s-a prăbușit în toate țările care fuseseră ocupate de armata sovietică. Unele dintre ele înduraseră o dictatură ceva mai puțin opresivă sau, cel puțin, începuseră de ceva vreme să se îndepărteze de dogma stalinistă.

La noi, lucrurile au stat diferit: conducerea țării de către un semi-analfabet și inexistența unei forme de rezistență intelectuală articulate au adus o sărăcie tot mai aspră, într-o țară a cărei economie era deja prăbușită. România a fost, de altfel, singurul stat din blocul estic în care dărâmarea regimului s-a produs cu multă vărsare de sânge, deoarece aparatul criminal ar fi vrut să se înstăpânească pe veci asupra țării, indiferent de urmări.

Am insistat asupra acestei descrieri deoarece, printr-un mecanism greu de înțeles, sunt incredibil de numeroși cei care susțin astăzi că regimul comunist a avut „și merite”. Nu, singurul lui „merit” a fost că a contribuit, chiar și post-mortem, la perpetuarea unui număr de decerebrați care pot debita și azi aberații despre ceea ce nu a fost decât o dictatură sângeroasă”, scrie Eugen Rădulescu.

România a înregistrat un progres economic remarcabil în ultimele decenii

În ciuda moștenirii grele, evoluția economică din ultimele patru decenii arată o transformare radicală a nivelului de trai.

Dacă în anul 2000 salariul mediu net era de numai 100 de dolari lunar, astăzi acesta depășește 1.100 de euro (peste 1.300 de dolari). Un cetățean român câștigă în prezent într-o singură lună cât obținea într-un an întreg în urmă cu 26 de ani.

Această evoluție a dus la consolidarea unei clase de mijloc consistente și a transformat România într-o țară de destinație pentru sute de mii de imigranți, în special din Asia, care vin să lucreze într-o economie percepută ca fiind plină de oportunități.

Cu toate acestea, dezvoltarea rămâne neuniformă, marile aglomerări urbane avansând rapid, în timp ce regiuni precum Moldova recuperează mai greu decalajele istorice.

Administrația publică supradimensionată toacă resurse uriașe fără rezultat

Cea mai mare frână în calea dezvoltării sustenabile o reprezintă, în opinia consilierului BNR, un sistem bine pus la punct de extragere a rentelor din resursele publice.

Aparatul administrativ este descris ca fiind stufos și ineficient: România menține o structură teritorială depășită, cu 3.200 de localități, 41 de județe și șapte primării doar în Capitală, la care se adaugă sute de instituții bugetare cu atribuții incerte.

Această organizare generează risipe masive:

• Educație: Se mențin sute de școli cu doar câțiva zeci de elevi, în timp ce rata analfabetismului funcțional la vârsta de 15 ani atinge 50%.
• Sănătate: În numeroase spitale locale, gradul de ocupare a paturilor este de doar 15-20%, însă salariile personalului înghit până la 90% din bugetul de funcționare.
• Companii de stat: Peste 1.800 de întreprinderi publice funcționează fără obiective clare de eficiență, multe fiind „găuri negre” financiare din domeniul transporturilor sau al furnizării de energie.

Pensiile speciale și evaziunea fiscală adâncesc dezechilibrele bugetare

La risipa din administrație se adaugă costurile exagerate ale aparatului de represiune și control, unde salariile și beneficiile colaterale (diurne, chirii decontate) depășesc nivelurile din multe țări europene dezvoltate.

Totodată, sistemul pensiilor speciale generează efecte socio-economice grave prin scoaterea prematură din activitate a unor specialiști înainte de vârsta de 50 de ani.

În paralel, incapacitatea statului de a colecta taxele — reliefată de o pierdere anuală de peste 8 miliarde de euro doar din neîncasarea TVA — funcționează ca o formă indirectă de subvenționare a celor care fentează legea.

„Mecanismul pensiilor speciale reprezintă nu doar un cost bugetar colosal, ci generează și efecte sociale și economice absolut inacceptabile – chiar și pentru cei care, paradoxal, beneficiază de pensii uriașe înainte de a împlini vârsta de 50 de ani, întrucât ei sunt scoși prematur din activitate.

În sfârșit, încasarea impozitelor şi taxelor realizează de fapt o altă redistribuire, în favoarea celor care nu plătesc ceea ce datorează – iar sumele despre care vorbim aici sunt colosale: doar în cazul TVA, neplata anuală depăşeşte copios 8 miliarde de euro – sumă care devine o altă formă de extragere de rente din bani publici”, mai scrie Eugen Rădulescu.

Modelul economic bazat pe deficit a ajuns la limita resurselor

Magnitudinea acestor dezechilibre a devenit sufocantă pentru economie. În ciuda unui deficit bugetar enorm, de 9,3% din PIB în 2024, creșterea economică s-a menținut la un nivel modest de doar 1%. Rădulescu atrage atenția că resursele destinate risipirii banului public s-au epuizat, iar dobânzile plătit de stat pentru credite au ajuns să depășească cheltuielile întregului sistem național de învățământ.

Măsurile de reformă nu mai pot fi amânate pentru deceniul viitor, fiind necesară o tăiere structurală imediată a cheltuielilor inutile, reducerea numărului de primării și comasarea școlilor și spitalelor ineficiente.

Profesioniștii din sectorul public sunt blocați de decidenți fără pregătire

Deși în ultimii ani au apărut în administrație oameni înalt calificați, care încearcă să aplice reguli din mediul privat — precum criterii de performanță și obiective S.M.A.R.T. —, aceștia se lovesc adesea de zidul selecției adverse.

Consilierul BNR notează că decizia politică rămâne de multe ori în mâna unor lideri fără experiență în muncă sau cu probleme de studii și de exprimare, stare de fapt ce menține țara la periferia lumii dezvoltate.

„Aceste persoane reușesc cu adevărat să acceadă la funcții de decizie sau sunt marginalizate de un mecanism de selecție adversă atât de bine pus la punct.

Când vedem lideri politici care nu au muncit o singură zi în viața lor, care pretind că au o diplomă de bacalaureat pe care nu o găsesc sau care se iau la trântă cu gramatica limbii române și pierd sistematic, înțelegem că acest model trebuie să se încheie. Este singura cale dacă vrem să depășim definitiv statutul de periferie a țărilor dezvoltate”, spune Eugen Rădulescu.

Alegerile anticipate reprezintă singura ieșire din impasul politic

În contextul politic actual, marcarea unei direcții clare de reformă devine incertă. Respingerea recentă a unui program de guvernare axat pe restructurare economică arată reținerea clasei politice față de măsurile impopulare, dar necesare.

Eugen Rădulescu concluzionează că, în cazul în care Parlamentul va refuza și noua propunere de premier, singura cale democratică și rezonabilă rămâne dizolvarea legislativului și organizarea alegerilor anticipate. În opinia sa, electoratul trebuie lăsat să decidă direct dacă își dorește o direcție europeană și capitalistă sau menținerea unui model statal falimentar.

„Urmează un moment deosebit de critic. Unul dintre cei mai respectați politicieni români în Uniunea Europeană a fost trântit la investirea în calitate de prim-ministru, deși programul său de guvernare reprezenta, în opinia mea, o cale reală spre prosperitate, cu condiția de a fi aplicat fără șovăială.

Aşa cum am arătat în acest text, nevoia de restructurare a economiei obligă inevitabil la adoptarea unor măsuri dificile pentru a restabili echilibre grav avariate în ultimii ani. Acest lucru nu se va întâmpla – cel puțin, nu chiar acum.

Noul candidat desemnat de președintele Dan este, din punctul meu de vedere, excepțional mobilat intelectual și uman pentru a conduce o țară profund traumatizată de politici economice și sociale greșite. Totuși, șansele ca el să reușească să așeze țara pe drumul corect, admițând chiar că va trece de votul de învestitură din Parlament, nu sunt foarte mari.

Pentru că, ne place sau nu, corectarea unor dezechilibre bugetare foarte mari se poate face prin reducerea cheltuielilor, creşterea veniturilor sau o combinată a celor două. Amânarea unor soluţii poate fi dezirabilă politic, dar ea nu este o opţiune reală.

Iar revenirea, fie şi parţială, la un model mai “generos” ne-ar arunca vertiginos în cea mai gravă criză. Cel puţin declaraţiile publice nu lasă a se întrevedea că partidele parlamentare ar fi gata să îşi asume politici impopulare.

Opinia mea este că, dacă nici această nouă candidatură nu va fi acceptată de legislativ, singura soluție rezonabilă și democratică rămâne dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate. Trebuie să vedem clar ce își dorește electoratul român în acest moment.

Eu cred în maturitatea alegătorilor și în dreptul lor legitim de a spune direct încotro trebuie să se îndrepte România. În definitiv, aceasta este chiar definiţia democraţiei”, mai afirmă Eugen Rădulescu.