În acest caz, imitația fără garanția provenienței, de regulă de calitate mai proastă, este considerată un „fals”. Însă în zona resurselor minerale ale subsolului, “fals” se traduce ca neconform, adică mențiunile caracteristice de pe eticheta produsului îmbuteliat să nu reflecte precis conținutul sticlei. Cum aflăm, în acest caz, realitatea?

Ei bine, răspunsul vine din realizarea unor complexe analize fizico-chimice de laborator și din interpretarea rezultatelor acestora, ținând cont de cadrul geologic existent în zona surselor de exploatare a ape minerale. Rolul principal în această investigație revine echipei interdisciplinare formate din hidrogeolog, inginer chimist, notează Societatea Națională a Apelor Minerale.

Eventualele încercări de contrafacere a apei minerale naturale

“Prezența în apă a unor compuși chimici, raportul dintre aceștia și activitatea lor specifică oferă indicii privind parcursul subteran al apei, de la zona de alimentare la zona de descărcare, rocile traversate, interacțiunea cu acestea și eventualele amestecuri de ape din profunzime. Gradul de saturație al apei în minerale și unii parametri fizico-chimici, precum pH-ul și temperatura, pot aduce informații suplimentare în această direcție” afirmă Dr. Ing. Adrian Feru, unul dintre puținii sommelieri de apă din România, în lucrarea sa Ghidul Apelor Minerale Naturale.

Potrivit specialistului, o analiză atentă a compoziției chimice și a amprentelor izotopice poate pune în mod clar în evidență eventualele încercări de contrafacere a apei minerale naturale, fie prin amestecul cu alte ape obișnuite sau tratarea neautorizată a acesteia, fie prin aportul artificial de bioxid de carbon. Toate acestea sunt posibile întrucât, asemeni unicității amprentei umane, fiecare apă minerală are un set unic de indicatori fizico-chimici și microbiologici.

Apa destinată consumului în România se împarte în mai multe categorii: potabilă, de izvor, de masă și minerală natural. Ultimele 3 se găsesc în magazine, îmbuteliate, spre vânzare, iar dintre ele, apa minerală naturală se supune celor mai stricte reglementări legale de calitate. Dintre acestea, cea mai relevantă este obligativitatea îmbutelierii „la sursă”, adică în apropierea forajului sau captării, fără intervenții externe, pentru a asigura constanța proprietăților sale, așa cum au fost desăvârșite de natură.