Evenimente Abonamente Comunicate
CITEŞTE ŞI

Business

2015, anul în care se cern rafinăriile din România

Autor: | | 7 Comentarii | 7041 Vizualizari

De mai bine de un sfert de secol, prelucrarea petrolului în țara noastră traversează o criză amplă. O parte își închid din instalații, altele investesc în retehnologizare și modernizare. Anul acesta e însă decisiv. Deja, din luna februarie, au început să apară veștile proaste.

Începutul anului nu a fost tocmai fericit dacă ne raportăm la informaţiile referitoare la una dintre cele mai vechi industrii din ţara noastră - rafinarea ţiţeiului. Sute sau chiar mii de persoane care au activat în acest sector se văd nevoite să pună capăt carierei de rafinor. Pentru a putea observa impactul major al ultimelor decizii, vom face o trecere în revistă a istoriei sectorului de rafinare.

Prima rafinărie, construită în 1857

Prima înregistrare a producţiei petroliere din lume datează din 1857, an în care la Rafov, lângă Ploieşti, a fost construită prima rafinărie din România. Anterior acestui an, au existat diverse instalaţii de prelucrare a ţiţeiului în Bacău, dar acestea erau simple ateliere meşteşugăreşti, care foloseau pentru rafinare o metodă asemănătoare obţinerii ţuicii în cazanele ţărăneşti.

Abia în 1857 fraţii Mehedinţeanu pun bazele primei rafinării, utilizând utilaje fabricate în Germania. Din aprilie 1857, Bucureştiul a devenit primul oraş din lume iluminat în întregime cu ţiţei distilat. Aşa rămâne în istoria României acest an cu cele trei recorduri: prima producţie de ţiţei înregistrată oficial (275 tone de ţiţei brut), prima rafinărie din lume şi primul oraş iluminat cu petrol distilat. În următorii ani au fost deschise mai multe rafinării, care există şi astăzi Steaua Română (1897) şi Vega Ploieşti (1905). În perioada primului Război Mondial au fost distruse peste 2.500 de puţuri şi sonde, sute de rezervoare şi câteva zeci de instalaţii de rafinare. Repercusiunile au rămas câţiva ani buni după terminarea primului Război Mondial, redezvoltarea acestei industrii fiind reluată abia după 1924. Au fost deschise noi rafinării, astfel că în orice moment capacitatea de procesare a depăşit nivelul producţiei brute de ţiţei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Ploieştiul a devenit unul dintre cele mai militarizate zone din ţară, însă în anii următori, odată cu trecerea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, industria petrolieră a cunoscut schimbări majore. În perioada comunistă, pe marginea contractului cu Iranul, au fost închise rafinării mici şi construite unităţi mari. Cea mai nouă şi care în prezent are cea mai mare capacitate de rafinare este Petromidia.

Cea mai mică rafinărie, scoasă la vânzare

În România, mai există doar 10 rafinării. Dintre acestea, numai patru sunt funcţionale şi doar trei mai procesează ţiţei: Petrobrazi, Petromidia, şi Petrotel. Crişana, rafinăria cu cea mai redusă capacitate instalată (0,45 milioane tone/an) îşi aşteaptă, în această vară, noul proprietar. Fosta rafinărie Petrolsub, construită în 1969, este scoasă la vânzare după ce firma Ecodiesel a intrat anul trecut în faliment. Societatea italo-română Ecodiesel a preluat-o în 2008, la un preţ de aproximativ 15 milioane de euro, reluând producţia doi ani mai târziu, în urma unui program de retehnologizare în valoare de 20 mil. euro. Principala activitate a rafinăriei este prelucrarea ţiţeiului şi obţinerea bitumului pentru drumuri şi izolaţii, păcură şi combustibil.

Dacă în cazul acestei rafinării sunt şanse să fie pusă din nou în funcţiune, când vine vorba de Rafo totul este pierdut. Decizia acţionarului majoritar de a vinde rafinăria din Oneşti la fier vechi a luat prin surpindere opinia publică la începutul lunii februarie, având în vedere că anul trecut compania a anunţat că Rafo ar putea prelucra produse din rafinării ruseşti. Deşi a trecut cu bine printr-un proces de restructurare administrativă, în decursul căruia şi-a plătit datoriile istorice către bugetul de stat, rafinăria este oprită din anul 2008 şi a stopat şi programul de modernizare a instalaţiilor, estimat la 350 de milioane de euro, care implica, potrivit managementului firmei, resurse financiare ‚„imposibil de recuperat prin funcţionarea societăţii“, atât timp cât proprietarul Rafo nu dispune de resurse proprii de materii prime şi de o piaţă garantată pentru distribuirea produselor petroliere.

Înainte de criză, companiile petroliere anunţau planuri măreţe de creştere a capacităţii de rafinare. Odată ce turbulenţe financiare şi-au făcut simţita prezenţa şi în România, marile companii petroliere au îngheţat investiţiile. Aşa s-a ajuns ca una dintre cele mai mari rafinării - Arpechim Piteşti să-şi încheie activitatea în 2011, deşi era o rafinărie „focusată“ pe producţia de motorină.

Pagina 1 din 2
Capital - Comenteaza
Capital - Twitter
Printeaza

Alte articole

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

EVZ

Doctorul Zilei

Cancan

Animal Zoo

EVZ Monden

DCNews

Stirile Kanal D

AutoBild

Economica.net

Agrointeligenta

StiriDiaspora.ro

Capital - Articole similare

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.