Tehnologia digitală a adus societății multe beneficii: rapiditate, mai multe căi eficiente de împărtășire a ideilor, derularea de afaceri, comunicarea cu autoritățile guvernamentale și multe altele. Dar odată cu aceste câștiguri a adus și pierderi de locuri de muncă în domeniile în care e nevoie de mai puțină mână de lucru pe fondul automatizării activităților.
“Internetul distruge mai multe locuri de muncă decât creează”, scrie omul de știință din domeniul tehnologiei Jaron Lanier în cartea sa intitulată “Cine deține viitorul?”.
Tehnologia digitală contribuie per ansamblu la contractarea economiei mai mult decât la extinderea ei, spre deosebire de marile descoperiri tehnologice din trecut, spune Lanier.
La rădăcina problemei stă ideea că “informația trebuie să fie liberă”, spune omul de știință. De exemplu, spune el, companiile nu plătesc indivizii pentru datele pe care le colectează în scopul de a le vinde produse acestor indivizi și altora, iar sistemele online de traducere nu plătesc traducătorii care contribuie individual la produsul final.
“Nu ne plătim pe noi înșine când contribuim de fapt la ceva ce face mașinile (digitale) să lucreze”, spune Lanier, adăugând din ce în ce mai multe lucruri ce vor fi făcute apoi automat.
“Dacă nu găsim o cale pentru a plăti oamenii care contribuie cu informații care de fapt fac întreaga treabă să meargă, atunci joburile dispar și deja vedem asta”, explică el.
 Lanier sugerează ceva “radical nou” de făcut, și anume, plătirea oamenilor pentru folosirea datelor și muncii lor printr-un “sistem universal de redevențe”. Traducătorii ar fi plătiți de fiecare dată când munca lor este folosită, altfel sunt precum persoanele ale căror fotografii sunt luate de camerele de pe străzi ca parte a măsurilor de siguranță ale guvernului.
Fără aceste plăți, clasa de mijloc va fi distrusă pe termen lung, spune Lanier, iar apoi afacerile vor suferi în măsura în care vor avea din ce în ce mai puțini consumatori care să le folosească și să le cumpere tehnologiile și alte produse ale lor.
Lanier admite că ideea este neobișnuită, dat spune că este posibilă. “Când Internetul a debutat părea o nebunie să crezi că va merge vreodată și apoi a mers”, spune el.
El aseamănă propunerea sa cu stabilirea unei noi frontiere, precum Vestul Americii, de acum mai bine de o sută de ani în urmă.
“La început pământul a fost liber…dar apoi, în cele din urmă, sistemul imobiliar a preluat deținerea, iar lumea a putut să cumpere și să vândă. Ceva de genul acesta trebuie să se întâmple cu economia informațiilor. A fost liberă la început… dar nu poți susține civilizația în acest fel”, conchide Lanier.

Te-ar putea interesa și: