La baza apariţiei Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţei a stat, printre altele, exemplul dat de guvernul comunist care, după cutremurul din 4 martie 1977, a introdus obligativitatea asigurării tuturor locuinţelor fără excepţie, asigurare care era percepută de unicul asigurător la acea vreme, ADAS, şi care colecta primele de asigurare cu ajutorul statului. Problema care s-a pus de la începutul PAID a fost cea a colectării primelor de asigurare şi, mai ales, a împărţirii între acţionari a profitului acestei noi societăţi. Astfel, a luat naştere această struţo-cămilă în asigurări. Pe de o parte, există un singur asigurător, PAID, care este format din asigurători din piaţă şi, în acelaşi timp, în interiorul acestei societăţi de asigurare fiecare acţionar trebuie să-şi câştige un segment de piaţă, aceştia ­recurgând la cele mai diverse şi plastice, aş putea spune, metode de atragere a clienţilor de partea lor, pentru portofoliu şi, implicit, la împărţirea profitului. Această societate de asigurare constituită prin lege nu va funcţiona niciodată şi nu-şi va îndeplini scopul pentru care a fost constituită din cauza faptului că acest asigurător nu a fost constituit în parteneriat public-privat.

De ce este necesară participarea statului la acest pool?

Statul, făcând legea, este obligat să o respecte atâta timp cât ea există. El o poate modifica sau abroga, dar, atâta timp cât ea există, el nu poate face un act contrar, un act administrativ sau jurisidicţional, decât în limitele fixate prin această alegere. Până la apariţia acestei legi, asigurătorii s-au opus cu vehemenţă la participarea statului în această societate de asigurare, însă, funcţionarea corespunzătoare a acestui asigurător înfiinţat prin lege, atingerea scopului înfiinţării acestui asigurător şi, mai ales, asigurarea colectării centralizate a primelor de asigurare se poate face, numai şi numai, prin implicarea statului, şi anume:

  •  participarea statului în parteneriat public-privat, ca un simplu acţionar, în această societate;

  •  statul, făcând legea pe care o poate modifica, să prevadă obligarea colectării primelor de asigurare prin intermediul administraţiilor fiscale şi al rolului fiscal pe fiecare imobil-locuinţă.

Greşeli legislative

Statul  trebuia să nu limiteze participararea la formarea capitalului PAID la maxim 15% din acţiuni, ci acţiunile să fie împărţite în mod egal între asigurătorii care vor să facă parte din această societate de asigurare în schimbul unui aport, eventual mai substanţial. Capitalul  va fi împărţit în mod egal între acţionari şi, bineînţeles, profitul care urmează a se obţine, dacă va exista acest profit, în acest fel atingându-se şi scopul înfiinţării oricărei societăţi comerciale – asocierea în vederea desfăşurării unei activităţi comerciale în vederea obţinerii de profit.
De asemenea, era necesară prevederea, tot prin lege, ca pentru cei care doresc să-şi asigure facultativ locuinţele la o valoare mai mare decât cea prevăzută prin lege din prima de asigurare să se scadă valoarea asigurată obligatoriu, fapt care în cele din urmă s-a întâmplat.

Av. Marius Diaconeasa
Diaconeasa, Marica şi Asociaţii