Cel mai recent exemplu se referă la când, cât de mult și de ce oamenii economisesc bani. Pe scurt, la un proces de gândire rapidă, economisirea în exces înseamnă automat că oamenii nu vor cheltui, iar acest lucru semnifică o lipsă a cererii per ansamblu în economie. "Stagnare seculară" este un alt termen care s-ar putea aplica în acest caz.

Într-o nota adresată clienţilor săptămâna trecută, Binky Chadha de la Deutsche Bank a analizat relatia dintre ratele dobânzilor și ratele de economisire, constatând că – desigur – consumatorii nu acționează exact modul în care se aşteaptă economiștii de la Federal Reserve.

Și anume, oamenii economisesc bani în pofida dobânzilor mici atunci când mulți economiști se aşteptau sau sperau ca lumea să-şi cheltuiască banii cumparându-şi lucruri sau plasându-i în active care le-ar aduce alte fonduri.

Iată nota Deutsche Bank referitoare la modul în care un economist priveşte cum politicile de dobândă zero ar putea fi interpretate de consumatori:

„Dacă gospodăriile fac economii pentru a atinge un nivel-țintă de avere, chiar dacă vorbim despre pensionari sau beneficiarii unei moșteniri, acest lucru va duce la o rată scăzută a economisirii; și invers, scăderea averii duce la o rată de economisire mai mare. În schimb, o creștere a ratei de economisire, ceea ce este același lucru cu o scădere a ratei de consum, va reduce cererea din economie. Această dependență de rata de economisire este recunoscută pe scară largă, inclusiv de diverşi membri ai FOMC.”

Aceasta este un fel de "saturare", ideea despre care oameni precum fostul presedinte al Fed, Ben Bernanke, au vorbit în anii de după criza financiară.

În acest caz, să luăm act de cei care beneficiază cel mai mult atunci când ratele dobânzilor sunt mai mici: debitorii, cei care se împrumută.

Aşa că am analizat felul în care guvernele și afacerile care beneficiază în primul rând de la rate ale dobânzii scăzute, spre deosebire de gospodării – a se citi consumatori. Și, după cum notează Deutsche Bank, gospodăriile din SUA au mult mai multe active decat pasive.

Acest lucru înseamnă că, în timp ce gospodăriile beneficiază de un efect secundar de pe urma ratelor dobânzii scăzute, cum ar fi un recul al prețurilor de vînzare sau a prețurilor imobiliare, efectul principal al ratelor scăzute ale dobânzilor, ceea ce reduce costurile de împrumut și deserveşte datoriile existente, contează mai puţin.

Deci, ceea ce fac ratele dobânzilor scăzute este să permită guvernelor și companiilor să împrumute bani mai ieftin și, pentru cei care s-au împrumutat deja, să reducă costurile datoriilor restante prin refinanțări,  împingând pasivele spre date viitoare în condiţiile în care datele curente prevalează ratelor dobânzii în vigoare.

Și astfel, din nou, acest fapt favorizează în mod disproporționat afacerile și guvernele, în dauna consumatorilor.

Și în timp ce a existat un boom al refinanțărilor ipotecare – gospodăriile fiind în situaţia de a obține noi credite ipotecare la rate mai mici – gospodăriile pur și simplu au mai multe active decât pasive.