Da, dar pentru că n-a existat niciodată încredere s-a încercat substituirea ei cu șantajul și complicitatea. Adică, aceia care conduc au preferat să se controleze unul pe celălalt, să se aibă la mână, decât să-și dea cuvântul și să și-l țină. Întrebarea este însă ce e aceea încrederea de care se tot discută? Haideți să apelăm la o relația matematică pentru a vedea mai bine. O funcție este bijectivă atunci când fiecărui punct din domeniul de definiție îi corespunde unul singur din cel în care funcția ia valori și viceversa. Iar încrederea e o astfel de funcție, fiindcă, dacă faci un anumit lucru, trebuie să-ți rezulte transparent, un anumit efect.

Nu-i vorba de același efect obținut din mai multe cauze, pentru că în acest caz înseamnă că evaluarea este greșită și relația de încredere contrazisă. O funcție bijectivă e în mod necesar monotonă și continuă, ceea ce în termeni de încredere arată că discutăm de predictibilitate și consecvență. Aceste valori se obțin doar ca urmare a promovării valorilor educaționale și a transparenței. De fapt, din aceste două valori și consecvență rezultă caracterul.

Să ne întoarcem însă la șantaj și complicitate. Din câte se observă, transparența e prima sacrificată, după care dispar din punct de vedere moral și etic valorile educaționale. Iar ca urmare a absenței lor sunt puse în față marketingul și propaganda, care reprezintă cam același lucru, dar aplicate în domenii diferite. Dacă nu ar fi lipsit educația și transparența societatea nu se putea conduce pe linia marketing-propagandă-șantaj-complicitate.

Consecvența e un element comun al încrederii reale și al șantajului și complicității, cu precizarea că la această din urmă secvență lipsește caracterul. De aceea spunea Kant că un popor fără cultură e ușor de manipulat. Asta însă fără a uita să punctăm că există țări, precum Statele Unite, unde încrederea s-a pierdut. Dar spunând acest lucru înseamnă că aceasta a existat, nu ca la noi unde, deși se spune că am avea o economie capitalistă, în loc să se concureze mărfurile oferite din abundență pe piață e reprimat consumul, ca să ajungă puținele produse la toată lumea.

Conducătorii au zis că fac niște legi care să-i permită societății să nu mai funcționeze discreționar, ci etic. Să nu mai aibă la bază selecția adverse și hazardul moral. Din păcate, legislația “capitalistă” doar a adopta niște noțiuni care să rezoneze cu economia de piață, dar ca spirit e la fel ca înainte. Auzim și învățăm termeni pompoși sau tehnici, numai că se apelează la aceștia doar pentru a epata. Adoptăm numai noțiunile în limbaj, însă fără a trece cu adevărat la capitalism.

 

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro