Sebastian Lăzăroiu: „Statul nu e obligat să plătească burse de leneveală”

Noul ministru al muncii, Sebastian Lăzăroiu, spune că sursele creşterii ocupării forţei de muncă în România sunt gospodăriile de subzistenţă din mediul rural, dependenţii de ajutoare sociale şi populaţia de romi.

Capital: Care au fost problemele de care v-aţi lovit în momentul preluării portofoliului de ministru al muncii?
Sebastian Lăzăroiu: Ministerul Muncii este un minister greu.  Acoperă o arie largă de probleme foarte diverse. Recunosc că atunci când am venit am găsit multe probleme rezolvate:  un sistem de pensii pus pe baze echitabile, o grilă de salarizare a bugetarilor corectă şi un cod al muncii modern, adaptat noilor realităţi economice şi sociale. Mai rămâne de rezolvat capitolul privind asistenţa socială care pare a fi acum un simptom al populismului din anii anteriori. În plus, ministerul trebuie să devină o unitate performantă de politici publice şi control, ceea ce înseamnă nevoia de reorganizare.

Capital: Cum vedeţi evoluţia pieţei muncii din România în următorii ani?
SL: România are astăzi o piaţă a muncii mult mai flexibilă, ceea ce este atât în avantajul angajatorului, cât şi al angajatului. Nici lucrătorul nu mai e legat de glie, şi nici angajatorul  nu mai e legat de lanţurile populismului sindicalizat. România are ca obiectiv o rată a ocupării de 70% în anul 2020. Alte ţări europene ajung până la 75%. Pentru a creşte rata ocupării avem trei rezervoare uriaşe de forţă de muncă, care nu sunt neapărat disjunse. În primul rând, avem forţa de muncă din gospodăriile de subzistenţă din mediul rural, în al doilea rând, avem dependenţii de ajutoare sociale, şi în al treilea rând, avem o numeroasă populaţie de romi aflată la marginea societăţii. Acestea sunt principalele surse ale creşterii ocupării în următorii zece ani. Noi nu avem o rată a șomajului îngrijorătoare, avem o subocupare şi o subutilizare a forţei de muncă care ar trebui să ne preocupe. România trebuie să creeze oportunităţi pe piaţa muncii, ceea ce va rezolva nu doar dezechilibre economice, ci şi dezechilibre sociale şi demografice importante.

Capital: Cum am putea creşte gradul de absorbţie a fondurilor europene?
SL: România are nevoie de banii europeni ca de aer. De ce să ne împrumutăm scump, când putem să tragem bani europeni gratis? Pentru absorbţia fondurilor europene avem nevoie de un management competent, de voinţă politică şi de viziune. O mai bună coordonare a programelor sectoriale va duce la o creştere rapidă a ratei absorbţiei. Din mers trebuie să corectăm şi ce s-a făcut greşit. Proiectele care s-au dovedit neviabile trebuie închise pentru a salva bani. Nu ar trebui să ne preocupe în acest sens doar cantitatea, ci şi rezultatele. Pentru aceasta este nevoie de viziune politică. Trebuie să ştim să orientăm banii din fondurile structurale spre câteva priorităţi, ca de exemplu, în cazul Programului Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane pe care Ministerul Muncii îl gestionează, trebuie să ne fixăm nişte ţinte strategice până în 2020. Mă gândesc aici la cuplarea nevoilor de pe piaţa muncii cu ceea ce pregăteşte sistemul de educaţie. De asemenea, mă gândesc la scoaterea din marginalizare a grupurilor vulnerabile şi integrarea lor pe piaţa muncii şi, nu în ultimul rând, am în vedere reconversia profesională a unor persoane care lucrează în sectoare de activitate care nu mai creează plusvaloare. Trebuie să avem o forţă de muncă cu capacităţi de adaptare foarte ridicate, care să facă faţă dinamicii tehnologice şi şocurilor economice.

Capital: România are în acest moment foarte multe persoane asistate social. Cum credeţi că va reuşi să schimbe lucrurile noua lege a asistenţei sociale?
SL: Noua lege a asistenţei sociale trebuie să dea mai multe undiţe şi mai puţin peşte. Să dăm peştele celor care nu mai pot munci, şi undiţele celor care sunt încă activi. Dacă cei din urmă pescuiesc mai mult, cei dintâi vor mânca mai mult peşte. Sunt încă prea multe fraude în sistemul de asistenţă socială, am dat cu prea multă generozitate şi celor care merită şi celor care nu merită, din raţiuni electorale. Uneori, din această cursă a populismului au avut de pierdut cei care aveau cu adevărat nevoie şi care primesc fie prea puţin, fie deloc, dar şi cei care plătesc taxe de solidaritate distribuite ineficient. Trebuie să-i introducem în sistem pe cei excluşi şi să-i trimitem la muncă pe cei care au crezut că statul e obligat să plătească burse de leneveală.

Capital: Este sustenabil în acest moment sistemul românesc de pensii?
SL: Ne îndreptăm spre un sistem de pensii publice durabil, dar pentru asta mai este nevoie de timp şi de consecvenţă în aplicarea măsurilor de corecţie. Încă avem un deficit la bugetul de asigurări sociale de aproximativ 2% din PIB, trendurile demografice nu ne sunt favorabile, îmbătrânirea populaţiei fiind un fenomen natural, dar primejdios. Dacă în câţiva ani vom continua să reducem munca la negru, să creştem rata de ocupare, să prelungim durata de activitate a vârstnicilor, putem echilibra sistemul de pensii. În acelaşi timp, prudenţa trebuie sa fie cuvântul de ordine. Creşterea pensiilor trebuie să provină din creştere economică şi nu din mila politicienilor.

Capital: Cum putem creşte rata ocupării dacă încă ne pleacă forţa de muncă în străinătate?
SL: Migraţia forţei de muncă  a încetinit considerabil în ultimii ani. O economie performantă şi un mediu de afaceri dinamic reprezintă stimulente pentru români ca să muncească în ţara lor. Oricum, există un grad de saturaţie şi pe pieţele de muncă externe din cauza crizei economice. Trebuie să profităm de faptul că, spre deosebire de unele ţări din Europa, noi am reuşit să stabilizăm indicatorii macroeconomici şi să refacem unele echilibre structurale. Economia României are acum şansa unui boom, dar pe baze sănătoase, nu pe iluzia consumului, ceea ce va atrage investitori şi va crea noi locuri de muncă. În vreme ce unele state europene se vor lupta în următorii patru-cinci ani cu datoria publică şi dezechilibrele bugetare, România poate câştiga timp în recuperarea decalajelor existente.

Capital: Spania se confruntă cu mari dificultăţi care se pare că ne vor afecta şi pe noi, dacă se va ajunge la restricţionarea accesului la muncă pentru muncitorii români. Cât de tare ne va afecta asta?
SL: Pe de o parte, noi trebuie să dăm dovadă de solidaritate ca ţară europeană şi să înţelegem criza pe care o traversează Spania, deoarece şi noi am trecut printr-o perioadă grea. Pe de altă parte, pentru ca Europa să rămână solidară, trebuie să respectăm cu toţii principiile şi valorile care ne unesc. Unul dintre acestea este libera circulaţie a forţei de muncă. Ceea ce face Spania nu are un efect direct asupra noastră, dar este un semnal politic îngrijorător pentru celelalte ţări europene. Odată ce ai liberalizat piaţa muncii, orice pas înapoi şubrezeşte încrederea în proiectul unei Europe unite şi puternice. Drumul pe care mergem, chiar dacă mai există încă sceptici, nu trebuie să fie presărat cu ezitări. Altfel, putem înţelege situaţii excepţionale care necesită măsuri excepţionale, dar ele trebuie justificate cu cifre şi fapte. Sperăm să găsim soluţii pentru orice probleme care apar în gestionarea forţei de muncă migrante la nivel bilateral, dar suntem conştienţi că şi Comisia Europeană trebuie să examineze cadrul legal în care ne mişcăm.

România are astăzi o piaţă a muncii mult mai flexibilă (…). Nici lucrătorul nu mai e legat de glie şi nici angajatorul  nu mai e legat de lanţurile populismului sindicalizat.