Cei mai mulți consumatori au tendința să se uite cel puțin circumspect la un produs pe a cărui etichetă se află aditivi. Totuși, e greu să trecem cu vederea faptul că aceste substanțe oferă și o serie de avantaje. „Principalele beneficii sunt siguranţa alimentară în ceea ce priveşte produsele alterabile, viaţă lungă la raft pentru majoritatea alimentelor prelucrate, ameliorarea calităţii unor materii prime (de exemplu, făina de grâu), caracteristici senzoriale plăcute şi constante“, explică dr ing. Luminiţa Anca Georgescu, conferențiar în cadrul Facultății de Știință și Ingineria Alimentelor de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
Dar impactul E-urilor merge și mai departe. În opinia lui Radu Silaghi-Dumitrescu, conf. dr în cadrul Facultății de Chimie și Inginerie Chimică de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, „în condițiile în care creșterea populației planetei amenință să ducă spre crize alimentare și în condițiile crizelor economice succesive, aditivii de sinteză pot îndulci o soartă care va fi inevitabil amară pentru mulți“.
Între teorie și practică
Nu se poate trece cu vederea nici faptul că printre E-urile certificate de Comisia Europeană se află și substanțe naturale. „Din această cauză, tonul negativ al unor exprimări de tipul «ce multe E-uri conține!» ar trebui să dispară. Dacă E-urile din acel produs se întâmplă să fie, de exemplu, vitamine din natură sau ceară de albine, atunci nu avem motive de critică“, afirmă Radu Silaghi-Dumitrescu.
Nu este deloc neadevărat, în același timp, că aditivii au și efecte mai puțin benefice. De exemplu, ei stimulează apetitul. „Prin aspectul, prin gustul și savoarea mâncării, prin menținerea în timp a caracteristicilor organoleptice ale alimentului, acesta "se cere" a fi consumat.
Este suficient să privim pe stradă și nu putem să nu observăm creșterea numărului persoanelor supraponderale. Pentru că omul modern depune un efort fizic mult mai redus decât strămoșii săi și, cu toate acestea, mănâncă mai mult și cu o structură a dietei total diferită“, spune prof. univ. Florin Dan Irimie, șeful Departamentului de Biochimie şi Inginerie Biochimică din cadrul universității clujene. În același timp, arată el, unii aditivi pot fi alergeni, pot crește gradul de absorbție a grăsimilor, pot conduce la disfuncții renale, pot declanșa guta și, nu în ultimul rând, sunt sau pot fi cancerigeni.
În opinia dr ing. Luminiţa Anca Georgescu, E-urile duc la dependenţa consumatorilor de produse care „arată bine“, fără a fi valoroase din punct de vedere nutriţional. „Deşi este posibil să nu fie aşa, consider că un produs aditivat excesiv are ceva de ascuns. Legea nu permite folosirea aditivilor în scopul mascării defectelor de fabricaţie sau al inducerii în eroare a consumatorilor, dar istoria recentă dovedeşte că lăcomia unor producători este mai presus de lege“, adaugă ea.
De fapt, acesta pare a fi călcâiul lui Ahile al siguranței alimentare. „E-urile nu sunt cu desăvârșire rele și nu au fost inventate ca să omoare oameni. Problema este că nu există, cel puțin în România, un sistem corect de monitorizare și control. În aceste condiții, tendința producătorilor va fi să depășească limitele maxime admise, iar în unele situații acest lucru poate fi extrem de periculos pentru sănătate“, arată Alina Jiletcovici, medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice la cabinetul „Moșilor“ din Capitală.
Costuri mărite, mâncare scumpă
Sorin Minea, proprietar al producătorului de alimente Angst și președinte al patronatelor din industria alimentară Romalimenta, este și el de acord că aditivii trebuie folosiți cu măsură. „Noi am scos din produsele noastre tot ce s-a putut scoate. În unele cazuri, nu am putut renunța pentru că pur și simplu clienții cer anumite rețete. Însă e clar că există fabricanți care folosesc anumiți aditivi cu singurul scop de a ieftini produsele“, explică acesta.
Minea nu crede că este posibil să elimini toți aditivii utilizați în industria alimentară. „În primul rând, unele substanțe, cum ar fi salpetrul, vitamina C, zahărul sau sarea, sunt folosite de mii de ani fără probleme. În al doilea rând, nu te poți baza doar pe substanțe extrase din plante și legume, având în vedere costurile. Și, nu în ultimul rând, dovezile privind efectele negative ale mult hulitelor E-uri sunt de multe ori controversate și se referă întotdeauna la depășirea cantităților admise“, afirmă el. Dar eliminarea aditivilor (cel puțin a celor de sinteză) ar influența și în alt mod costurile în industria alimentară: modul de ambalare și de depozitare al produselor ar trebui schimbat, având în vedere că acestea s-ar strica mult mai repede.
Nici transporturile de alimente nu ar mai arăta la fel într-o lume fără E-uri. Caroseriile simple utilizate azi ar trebui înlocuite cu unele izoterme, care costă în plus, în funcție de dimensiunile vehiculului, între 1.000 și 10.000 de euro. Preț la care se adaugă cel al agregatului frigorific necesar pentru a păstra temperatura controlată (în funcție de dimensiunile spațiului pe care trebuie să-l climatizeze, un astfel de aparat costă între câteva sute și câteva mii de euro). Dar și consumul sporit (cu circa zece procente) de combustibil.
Și cu siguranță că nici comerțul nu ar mai fi ca cel de azi. Magazinele ar avea nevoie de mai multe camere frigorifice (cu toate costurile suplimentare care decurg de aici), iar obiceiurile de consum, cel mai probabil, s-ar schimba – de la cărucioarele umplute cu vârf de câteva ori pe lună ne-am întoarce la cumpărăturile aproape zilnice. „Asta ar putea avantaja micile magazine de proximitate în defavoarea supermarketurilor și hipermarketurilor“, crede Marin Tudose, proprietarul unui magazin de la marginea Bucureștiului.
Ideal vs real
Iar efectele unei lumi fără E-uri nu s-ar opri aici. 89 de milioane de tone de alimente ajung anual la gunoi în Uniunea Europeană (însemnând cam 179 de kilograme pe locuitor). Până în 2020, avertizează un studiu al Comisiei Europene, risipa ar putea crește cu circa 40%, ajungând la 128 de milioane de tone anual. Gospodăriile (42% din total) și producătorii (39%) își împart aproape egal responsabilitatea pentru mâncarea aruncată în UE.
Toate acestea au loc în situația în care foarte multe din alimentele vândute pe continent conțin aditivi care le fac mai puțin perisabile. Ce s-ar întâmpla dacă mâncarea de la supermarket nu ar conține conservanți sau substanțe care să împiedice dezvoltarea de microorganisme? „Cel mai probabil, ar crește mult cantitatea de alimente aruncate. Pentru noi, asta ar însemna majorarea cantităților de deșeuri care trebuie ridicate, transportate și neutralizate“, consideră reprezentantul unei companii de salubritate din nordul țării. „La tarifele actuale, o astfel de situație ne-ar duce pe pierdere. Astfel încât am fi nevoiți să creștem prețurile“, adaugă acesta.
Mai toate potențialele schimbări pe care le-ar aducerenunțarea la E–uri se traduc, așadar, în costuri mărite. Iar acesta este un argument aproape imbatabil, așa că șansele ca aditivii să dispară din viața noastră sunt cvasiinexistente. Ceea ce face ca „salvarea“ să fie mai degrabă individuală. „Fiecare poate să aibă o alimentație sănătoasă, depinde cât de tare își dorește și de ce eforturi este dispus să facă pentru acest lucru“, spune medicul Alina Jiletcovici.
Problema este dacă o astfel de atitudine poate fi îmbrățișată de majoritatea oamenilor. Monica-Ioana Tosa, profesor doctor în cadrul catedrei de Biochimie și Inginerie Biochimică a Universității „Babeș-Bolyai“, crede că o alimentație la scară largă fără E-uri nu mai este posibilă în secolul XXI.
„Criza alimentară preconizată deja în anii ‘70, peste care se suprapune criza economică actuală, însoțită de polarizarea puterii economico-financiare și de accentuarea diferențelor între clase sociale și între țări, ne obligă să acceptăm alimente neconvenționale, pentru a caror obținere E-urile sunt esențiale“, consideră aceasta. La rândul său, Luminiţa Anca Georgescu crede că lumea modernă nu va exista fără aditivi. „E ca şi cum, după descoperirea focului, am renunţa la el. Industria alimentară, de la noi sau din orice altă ţară civilizată, nu poate exista, actualmente, fără aditivi“, conchide aceasta.
E-uri celebre
Cele mai nocive E-uri ar fi coloranții - E102 Tartrazine, E110 Sunset Yellow, E123 Amaranth, E124 Cochineal Red, E129 Allura Red și E151 Brilliant Black; conservanții - acidul benzoic (E210), benzoatul de potasiu (E212), benzoatul de calciu (E213), propylparaben (E216), dioxidul de sulf (E220), sulfitul de calciu (E226), sulfitul și metabisulfitul de sodiu (E221 și E223) și azotatul de potasiu (E249); îndulcitorii - Aspartamul (E951) și zaharina (E954); glutamatul monosodic (E621).
Printre cei mai folosiți aditivi se numără E210 benzoat de sodiu (folosit la răcoritoare, lapte, carne, dulciuri), E250 azotatul de sodiu (carne), E420 sorbitol (dulciuri), E621 glutamat monosodic (potențiator de aromă), E200 acidul sorbic (lactate, panificație, răcoritoare), E330 acidul citric (răcoritoare) sau E300 acidul ascorbic (panificație, carne, băuturi).
E-urile nu sunt cu desăvârșire rele și nu au fost inventate ca să omoare oameni. Problema e că nu există un sistem corect de monitorizare și control. Alina Jiletcovici, medic nutriționist
362 de aditivi alimentari (naturali și de sinteză) sunt aprobați pentru utilizare la nivelul UE, având un indicativ format din litera E și trei sau patru cifre
179 kg de alimente pe cap de locuitor se aruncă, anual, în UE. Dacă produsele ar fi mai perisabile, această cantitate, cel mai probabil, ar crește semnificativ.
uitati-va bine, astia sunt specialistii care ne otravesc incet si sigur, cei care promoveaza si in spatele carora, samsarii din industria alimentara fac bani grei, prin genocid, daca nazistii decimau rapid, astia sunt un "neam de ucigasi" care pentru profit, ne ucid "incet si sistematic", dupa cum vedeti, cu acordul si binecuvinatrea unor ... "specialisti", care considera ca nu este ... interesant sa ne intrebe si pe noi cei "chimizati" daca ne asumam riscul de a cumpara produse si cu termen scurt de conservare, avem dreptul asta si, mai avem dreptul sa mancam sanatos, si, daca e sa fie consumate produse "infestate cu otravuri", sa le manance "familiile lor", noi, ne lipsim !.
"179 kg de alimente pe cap de locuitor se aruncă, anual, în UE. Dacă produsele ar fi mai perisabile, această cantitate, cel mai probabil, ar crește semnificativ."
FALS!
Daca mancarea ar fi perisabila si gustoasa nu s-ar arunca. Din 5 feluri de mezeluri pe care le cumparam (am renuntat la aceste produse de cateva luni de zile), 4 le aruncam la gunoi pentru ca erau scarboase.
Hai ba si lasati-ne cu minciunile voastre platite de corporatii.
Din ce am citit aici si din ce stiam, rezulta ca in mod evident eurile sunt cat se poate de rele, doar ca... ce e mai rau, sa traiesti intr-un oras in care industria ii omoara pe oameni, sau intr-unul fara industrie in care oamenii sa moara de foame?
Este evident ca alimentele naturale sunt mai sanatoase, ca imediat ce se invechesc se strica, iar oamenii nu mai sunt nevoiti sa consume alimente vechi de luni de zile ca pe niste alimente "proaspete". Daca s-ar produce doar astfel de alimente, ele ar costa mai mult, dar daca ar costa mai mult ar fi multe persoane interesate de agricultura decat in prezent, fiindca ar castiga mai mult. Iar daca ar produce mai multi agricultori alimente naturale, costul lor nu ar mai fi la fel de mare ca in prezent.
De fapt, in prezent nici nu mai poti gasi alimente naturale prea usor. Toti producatorii de mezeluri ar trebui in primul rand inchisi vre-o cativa ani pentru ca inseala cumparatorii, si le vand grasime si sorici tocat aromat cu arome de carne pe post de salam, sunca, parizer etc, cand de fapt dictionarele ne spun ca aceste produse, inclusiv parizerul sunt produse din carne, si nu amintesc nimic despre chimicale, sau grasimi si sorici.
Este o prostie idea care leaga aceasta inselatorie de "viata moderna". Viata moderna inseamna de fapt una in care marile corporatii din toate domeniile finanteaza politicienii si apoi isi pot impune interesele, iar oamenii de rand nu au ce comenta fiindca legea nu ii protejeaza.
Si nu este vorba doar despre corporatiile care castiga din vanzarea de muzica, sau filme, software, sau medicamente, si care vor sa ne bage ACTA pe gat, incalcand alte legi si mai importante, ci si despre firmele producatoare de carne, care hranesc animalele cu tot felul de vitamine si hormoni care apoi dauneaza oamenilor sau despre alte firme din industria alimentara care doar incearca sa ne pacaleasca ca pasta inchegata de soric si grasime este carne.
Si apoi ne mai spun ca fara euri nu se poate ca s-ar strica alimentele prea repede si s-ar scumpi serviciile celor care ridica gunoiul.... penibil.
,,Industria alimentară, de la noi sau din orice altă ţară civilizată, nu poate exista, actualmente, fără aditivi"- asta e o mare minciuna, face parte din campania platita de corporatii de a induce o idee falsa, drept unica viabila. Vorba unui prieten: ,,mare-i manipularea"!!. In urma cu cateva yile am vayut la o farmacie ,,card de fidelitate pentru clientii fideli". Nu m-am putut gandi decat ca un astfel de client fidel farmaciilor este cu un picior in groapa. Trebuie sa fie adevarata ideea ca industria alimentara iti ia banii si te imbolnaveste apoi vine prietena industria farmaceutica sa-ti ia si restul de banii pentru a te tine dependent de medicamente. Iar cand nu mai poti munci si deci nu mai produci nimic pentru ei te ingroapa de-a dreptul. Totul este doar comert si dorinta bogatilor de a fi si mai bogati, chiar cu pretului disparitiei indivizilor mai putin productivi. Solutia este schimbarea sistemului corporatist si industrial de a aplica aceeasi masura atat in productia de petrol cat si in cea de alimente. Sanatatea nu trebuie sa se masoare in profit pentru unii, ci trebuie sa fie ceva redus la grija omului fata de aproapele lui, iar asta nu se cuantifica. Sustin ideea micilor gospodarii care sa furnizeze alimente comunitatii iar medicina sa fie preventiva. Putin imi pasa mie ca bogatului y ii scad profiturile cata vreme eu ma hranesc sanatos. Va veni si yiua cand a creste un pui in curte fara licenta de la producatorul x va fi ceva penal! Noi suntem prostii ca permitem astfel de abuzuri. Articol platit, din aceeasi serie ca si cel din evz care lauda agricultorii care cultiva seminte modificate genetic de la Monsanto!!!!
astia de la capital sunt cazuti rau in cap... azi baga o stire cu "cancerul din farfurie", maine "rau cu e-uri, mai rau fara ele"...
noroc ca multa lume nu va ia in serios... deveniti, incet, ceva de genu libertatea, can-can
Cu alte cuvinte, vor să spună că e rău cu cancer, dar mai rău e fără el...
problema cu acel "alimentul se cere a fi consumat" are o singura imagine: aceea a omului care nu mananca pana nu ii mai este foame, ci pana se satura. de-aia vedem atatia supraponderali printre noi.
sunt curios daca cei aminiti in articolul de mai sus consuma impreuna cu familiile produse cu E-uri...
Problema e ca nu se invata la scoala regulile elementare de igiena ale celor ce prepara produsele alimentare. Cu euri sau fara euri,trebuie sa te speli pe maini,sa porti manusi cand manevrezi alimentele.Dar nu se pune problema la romanii nostri care imping cu bocancul plin de noroi lazile pline cu paine puse direct pe strada plina de altfel de noroi.Iar doamna de la raft isi pune o manusa pe mana si ia painea cu cealalta mana fara manusa ca o incurca.
NIMENI nu vorbeste DE CANTITATEA DE E-uri !!!!!!
E-urile sant avantajoase numai pentru MEZELARI ca asa sa ajuns ca procentul de carne din mezeluri sa scada pana la 30% aceasta fiind inlocuita cu alte substante , asa sa ajuns ca mananci parizer s-au crenvursti de curcan care de fapt contine soric de porc si OASE de pasare macinate. Mie unul imi e SCARBA sa mai mananc mezeluri. Sa se impuna ca pe eticheta sa se scrie si procentul din fiecare produs continut sa stim si noi cate carne mai contine un carnat
Asta este un articol care incearca sa mai indulceasca imaginea mezelurilor (si nu numai) care in ultimele saptamani au fost comentate negativ in diverse articole. Probabil un articol "sponsorizat" de industria alimentara??
Cred ca avem probleme mult mai grave de contemplat, gen disolutia sistemului occidental bazat pe crestinism in tandem cu lipsa unei alternative viabile. Penuria de alimente in acel caz va face discutia din articolul de mai sus total irelevanta.
Si eu arunc alimente. Dar nu pentru ca se strica ci pentu ca sunt de o calitate execrabila. Si azi am aruncat o zacusca Balkanica. Am deschis-o, am gustat-o si a mers direct la gunoi. Nu pentru ca era stricata, dar avea un gust de laturi cu otet. Tot asa am aruncat pasta de masline, sos pentru chipsuri, lapte cu gust iute (desi mai avea o saptamana de valabilitate), pastrama (la fel, stricata in perioada de valabilitate), iaurt care se intindea ca mucii, file de peste congelat care s-a facut faramite cand l-am decongelat, ulei de masline cu gust de ulei de motor, pateu de ficat si alte conserve.
Puisor, da' cind ai mincat tu ulei de motor, ca nu te vazui!?
Cand erai tu ocupata cu mecanicul.
ciocu mic, tu erai mort de mult
vai mamico, te bagasi si tu ca musca-n kuru...
Da e adavarat multe alimente au gust asa cum ai zis. Marea Problema e ca sunt cam prea multe.