Putem pune şi întrebarea altfel: la ce bun mai ţinem ASF-ul? Pentru că atunci când avem nevoie de el pare că nu există. Ţinem supraveghetorul pieţelor financiare pe bani din piaţă ca pe o asigurare, însă când ai nevoie să activezi poliţa numită ASF, observi că este nefuncţional. Atunci la ce să-l mai ţinem?, apare firesc întrebarea. Ca să spunem la Uniunea Europeană că avem şi noi un organism similar? Ca să dăm iluzia consumatorilor de servicii financiare că intră într-o piaţă reglementată atunci când este de fapt vorba de o junglă? Nu eşti de folos? Piei! De ce stai pe banii participanţilor la piaţă atunci când aceştia nu beneficiază de serviciile tale exact când au mai multă nevoie? Am văzut că zilele acestea Autoritatea de Supraveghere Financiară a scos la concurs două posturi, plătite cu nu mai puţin de 7.000 de lei lunar. Când un broker este angajat pe salariul minim plus comision – la prima mână – cum poţi tu un simplu reglementator să plăteşti o leafă de cinci-şase ori mai mare? Nu mai bine te desfiinţezi?! Trei cazuri recente ne spun că aşa ar fi mai bine. Primul dintre ele este cel al fraudei de la Harinvest. Se fac, în curând, doi ani de când obscura casă de brokeraj vâlceană a crăpat, cu devalizarea conturilor clienţilor. Nici măcar nu am aflat schema de prăduire, ce să mai vorbim de perspectiva recuperării prejudiciilor… Am aflat recent că unul dintre păgubiţi, reclamant al unui furt de sute de mii de acţiuni Fondul Proprietatea, a murit între timp. A venit moartea înaintea rezolvării ASF. Poate mai bine murea ASF-ul… Desfiinţarea pieţei Rasdaq se face în ca în junglă. Investitori care au cumpărat acţiuni în regim de piaţă cu tranzacţionare de tip bursier şi supervizată de CNVM, acum rămân fie captivi în societăţi, fie caută un exit în care pentru a se descurca au nevoie de avocaţi. ASF-ul a avut abilitatea să mute treaba la Parlament. Proiectul despre care spun că s-au îngrijit este plin de lacune, delistările şi trecerea pe sistemul alternativ de tranzacţionare se face în devălmăşie, neunitar, iar investitorii de portofoliu sunt la mila acţionarilor. Nu au cum să fie pentru că ASF nu mai e. Măcar de ar fi murit cu totul!
Cazul cel mai grav este la Astra. Bombe cu ceas circulă pe străzile României, autovehicule asigurate de o entitate în incapacitate de plată. ASF a fost cea mai slabă forţă de reacţie antiteroristă şi acum totul e dinamitat după scoaterea din joc a celui mai mare asigurator din ţară. Numai să nu fi ghinionistul de a fi lovit de o maşină cu RCA la Astra, că rămâi cu bomba în braţe! La Harinvest şi Astra reţeta este similară: supraveghere proastă în timp real (poate şi frauduloasă în cel de-al doilea), urmată de gestionarea haotică după decăderea din drepturi a acţionarului majoritar. Totul întru paguba investitorilor şi asiguraţilor, cei protejaţi teoretic de Autoritate. Ridicările din umeri de la Harinvest, răspunsurile la alibi pentru investitorii de la priveghiul Rasdaq şi dezastrul din asigurări chiar ne fac să ne punem întrebarea: De ce nu desfiinţăm ASF-ul? Măcar să ştie oamenii de la început că sunt pe cont propriu…
Adrian Panaite, Redactor
