Capital a organizat recent o conferinţă pe tema situaţiei în agricultură românească. Printre vorbitori – reprezentanţi ai guvernului şi oameni de afaceri – s-a aflat şi Robert Rekkers, şeful unui IFN specializat în creditarea jucătorilor din agricultură. Omul se află de aproape 20 de ani în România şi este perfect familiarizat cu toate problemele pe care le are acest sector economic. Nu-i de mirare că este exasperat de lentoarea cu care sunt rezolvate probleme evidente şi cunoscute de absolut toată lumea, dar pe care nicio guvernare de până acum nu s-a arătat capabilă să le elimine. "Faceţi ceva, faceţi orice, dar faceţi!" exclamă acesta într-o română aproape perfectă referindu-se la situaţia irigaţiilor. Şi ne oferă şi câteva cifre relevante: profitabilitatea sectorului agricol o bate pe cea din petrol, ba chiar şi pe cea din IT-ul din România. Iar cifrele ar putea fi îmbunătăţite uşor cu până la 70% dacă s-ar investi în sisteme de irigare a pământului. Nemaipunând la socoteală faptul că sume mari de bani se cheltuiesc oricum, dar în loc să fie concretizate în investiţii, acestea se duc pe compensări pentru dezastrele cauzate de inundaţii. Cu banii plătiţi an de an în acest fel s-ar fi putut crea uşor aşa numitele "pungi de acumulare", care să strângă excesul de apă de după topirea zăpezilor şi din care să poată fi făcută irigarea terenurilor în perioadele secetoase. Sau, mai simplu spus, să oprim apă să provoace stricăciuni atunci când e prea multă şi să o punem la treaba atunci când avem trebuinţă de ea.

Nu era nevoie de un olandez ca să ne explice lucrurile acestea. Avem destui specialişti români care se pricep -probabil chiar mai bine decât domnul Rekkers – atât la agricultură, cât şi la finanţe. Diferenţa o face, însă, atitudinea. În timp ce noi ne-am obişnuit să ne resemnăm, ei s-au obişnuit să se lupte. Atunci când noi ne lamentăm că suntem nedreptăţiţi de soarta, ei se apucă să caute soluţii. Nu-i de mirare că, în timp ce noi încă ne măsurăm eficientă în sume de bani per hectar, ei o măsoară per metru pătrat. Probabil pentru că noi am primit pământul roditor de la natură în timp ce ei au trebuit să construiască diguri că să-l fure mării.

Eu, unul, sunt sigur că se poate stabili o legătură directă între prezenţa la vot şi bunăstare. Câtă vreme în ziua alegerilor noi vom avea altceva mai bun de făcut, nu trebuie să ne mire faptul că tot rău o ducem, că nu avem autostrăzi şi că zonele irigate nu depăşesc 5-10% din suprafaţă agricolă a ţării.

CLAUDIU ȘERBAN
director editorial Capital