Predictibilitate, stabilitate, claritate. Acestea sunt principalele avantaje ale adoptării legii bugetului de stat în anul anterior intrării în vigoare. Alegerile și încăpățânarea politicienilor au stricat însă toată liniștea economiei românești. Astfel, noua criză ridică numeroase semne de întrebare la care, deocamdată, nimeni nu poate să răspundă.

2017 începe cu reduceri de taxe

 În primul rând, trebuie spus că trei măsuri pe care PSD nu le-a luat în calcul la prezentarea proiecției bugetare pentru 2017 au intrat deja în vigoare. La acestea se adaugă și reducerea TVA cu un punct procentual, de la 20% la 19%, măsură intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2017. Liviu Dragnea i-a cerut, imediat după câștigarea alegerilor,premierului Dacian Cioloș să le amâne, dar, după o perioadă de gândire, acesta a refuzat. Este vorba despre eliminarea taxei pe construcții speciale, cunoscută de publicul larg ca taxa pe stâlp,eliminarea supraaccizei la combustibil și la plafonarea bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) la cinci salarii medii pe economie.

Prin urmare, în momentul în care va fi investit, viitorul guvern PSD-ALDE va avea de luat o decizie complicată: va reintroduce “taxa de stâlp” și supraaciza sau va renunța la o serie de măsuri din programul din campania electorală, cum ar fi, de exemplu, creșterea salariilor și pensiilor. Cert este că, oricât de repede s-ar ieși din actuala criză, companiile sunt deja bulversate. Cele mai multe deja și-au făcut bugetele pentru 2017, iar calculele le sunt date peste cap. Prin urmare, și semnalul dat oamenilor de afaceri din România și potențialilor investitori străini este unul cât se poate de prost, lipsa predictibilității fiind o problemă mult mai gravă decât nivelul taxelor. Toate lucrurile ar fi fost rezolvate dacă ar fi fost adoptată legea bugetului de stat pe 2017, dar fără un nou guvern acest lucru nu este posibil.

Istoria se repetă

Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o tragedie. De-a lungul timpului, bugetul a fost de foarte  multe ori adoptat în anul în care a intrat în vigoare. Astfel, bugetul pe 2013 a apărut în Monitorul oficial abia pe 21 februarie 2013, în timp ce bugetul din 2010 a fost adoptat în luna ianuarie a aceluiași an.

Aceste exemple nu sunt deloc  ieșite din comun. În anii ’90 devenise o obișnuință ca bugetele să se adopte în luna aprilie, mai sau chiar iunie, adică după aproape jumătate de an de când ar fi trebuit să intre în vigoare. Că acei ani au fost pierduți de economia românească, este știut de toți. De asemenea, o observație validă este și că cele mai consistente creșteri economice au fost înregistrate în anii în care a existat o guvernare stabilă, iar bugetul de stat a fost promulgat din timp.