CITEŞTE ŞI

Editoriale

Creștere economică versus deficit bugetar

Autor: |

Relaxarea fiscală se va dovedi de bun-augur pentru economia românească, iar deficitul bugetar va putea fi ţinut în frâu printr-o atentă cheltuire a banilor publici, dar şi printr-o serie de măsuri fiscale. Astfel, ar putea fi supuse dezbaterii publice o nouă filosofie a impozitului pe profit şi un proiect de amnistie fiscală.

După toate prognozele, inclusiv ale organismelor internaţionale, 2017 va fi un an de creştere economică. Care va fi amplitudinea acesteia, este deja o altă discuţie. În acest context, cred că susţinerea trendului de creştere economică este prioritară, iar amânarea măsurilor de relaxare a fiscalităţii nu ar fi tocmai cea mai corectă opţiune. Nu împărtăşesc opinia că relaxarea fiscalităţii generează de facto şi implicit deficit bugetar, ci cheltuielile ineficiente (atât din punct de vedere economic, cât şi social) ale sectorului bugetar. Dimpotrivă, reducerea fiscalităţii generează premisele pentru atragerea resurselor investiţionale temporar disponibile şi creează stimulii necesari pentru o creştere economică sustenabilă (şi nu una conjuncturală). O să vedem datele pe anul 2016, dar cred că a fost anul în care impozitul pe dividende a avut cel mai bun randament fiscal (a se citi sume prelevate la buget sub forma impozitului pe dividende), aşa redus cum a fost el, de la 16% la 5%.

În acest context, este destul de hazardant să ne dăm cu presupusul privind măsura în care aplicarea noilor direcţii de acţiune enunţate de guvern va afecta stabilitatea indicatorilor macroeconomici, atâta timp cât nu avem nişte date certe privind execuţia bugetară pe anul 2016 şi nici previziunile bugetare pentru anul 2017. În domeniul fiscal, poate că măsurile propuse (iar unele deja implementate în prima jumătate a lunii ianuarie 2017) vor avea impact în sensul diminuării resurselor financiare publice, nu neg asta, dar totuşi – în cea mai mare parte a acestora - sunt măsuri benefice şi necesare mediului de afaceri. Tocmai de aceea cred că efectul pe termen scurt (posibilul gol temporar de fonduri la nivelul bugetului general consolidat) poate fi absorbit ulterior, printr o redimensionare corespunzătoare (în sens pozitiv) a bazelor de impunere declarate voluntar de contribuabili.
Sunt perfect de acord că România trebuie să-şi respecte toate angajamentele şi obligaţiile care îi revin din tratatele internaţionale, inclusiv raportat la deficitul bugetar. Încadrarea în ţintele de deficit bugetar este un aspect chiar esenţial ce trebuie avut în vedere, doar că trebuie abordată raţional, cu argument, şi nu ca un automatism sau un simplu algoritm pur matematic. Problema nu e nici măcar deficitul bugetar în sine, ci modalitatea prin care s-a ajuns la acel deficit bugetar: prin măsuri corecte de reducere a fiscalităţii şi de stimulare a economiei sau angajând cheltuieli bugetare discreţionare. Adică deficitul bugetar a fost generat de măsuri care vor aduce plus valoare în perioada următoare sau de efectuarea unor cheltuieli insuficient structurate, din perspectiva efectelor benefice (fie ele economice sau sociale).

O nouă filosofie a impozitului pe profit

Cred că în politica fiscală trebuie să fim proactivi, adică să pornim analiza de la cauze şi nu de la efecte, să înţelegem şi să acceptăm realităţile economice şi să reacţionăm ca atare. S-a vorbit foarte mult, în spaţiu public, despre erodarea bazelor de impunere a profiturilor unor companii, datorită transferului unei mari părţi a materiei impozabile către jurisdicţii fiscale mult mai puţin restrictive, din punct de vedere al sarcinilor fiscale. Foarte bine, atunci, în loc să ne lamentăm, trebuie identificate direcţiile de acţiune pentru implementarea cât mai rapidă, în legislaţia fiscală naţională, a Directivei europene 1164/2016, care reglementează – ca şi principiu de bază – impozitarea profiturilor în locul (în speţă, jurisdicţia fiscală) în care acestea sunt generate, realizate efectiv. Desigur, această eventuală implementare cred că trebuie să fie în consonanţă şi cu reglementările legislative, deja existente, în domeniul preţurilor de transfer.

Pe de altă parte, dacă gândim raţional şi în termeni de eficienţă economică, mă întreb dacă – în ipoteza în care, prin actualele reglementări şi proceduri fiscale, tot nu putem opri această delocalizare a profiturilor – nu ar fi cumva oportun să introducem o impozitare regresivă a profiturilor companiilor, evident pe tranşe de profit? Practic, cu cât profitul creşte, cota de impozitare scade pe tranşe prestabilite. Pe de o parte, remunerăm fiscal capacitatea antreprenorilor de a genera profit, iar - pe de altă parte - tentaţia externalizării profitului se va reduce, deoarece nu mai este motivantă economic. În mod evident, reducerea va fi cu atât mai mare cu cât cota de impozitare se va apropia de costurile băneşti (fiscale şi logistice) ale operaţiunii de externalizare. Desigur, pot apărea voci care să susţină că sunt încurajaţi cei bogaţi, că sunt încălcate principiile justeţii şi echităţii impuneri, că se adânceşte deficitul bugetar…dar, la urma urmei, vorbim pragmatic de costuri şi de efecte utile: putem să ne imaginăm că impozităm cu 16% profituri care, poate, nu vor intra sub incidenţă fiscală sau putem merge pe aceaste cote reduse, pentru a încuraja declararea voluntară a profiturilor şi a demotiva strategiile fiscale agresive de externalizare a masei impozabile. Analiza trebuie însă aprofundată pentru a vedea şi măsura în care această direcţie de acţiune ar încălca sau nu directivele europene în domeniul impozitării directe.

Când am vorbit despre relaxarea fiscalităţii, am avut în vedere nu doar reducerea efectivă de impozite şi taxe, ci inclusiv eliminarea unor bariere birocratice din domeniu. Iar semnalul dat recent, prin eliminarea obligativităţii de întocmire a celebrului deja formular 088 (în vederea înregistrării în scopuri de TVA a contribuabililor), începând cu 01 februarie 2017, este o măsură salutară şi benefică pentru mediul de afaceri. Dreptul legal şi legitim al contribuabililor oneşti de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA nu trebuie afectat de comportamentul fiscal evazionist al unora dintre ei, planând prezumţia de vinovăţie asupra tuturor. Nu contribuabilul are obligaţia să probeze faptul că este onest, ci organele fiscale au datoria să-i descopere şi să-i sancţioneze pe cei care recurg la pracitici evazioniste. Să nu uităm însă că respectivele condiţionări pentru înregistrarea în scopuri de TVA (prevăzute la art. 316, alin. 9, din Codul fiscal) nu au fost eliminate în contrapartidă din textul Codului fiscal, ceea ce conduce la ipoteza rezonabilă că vor exista alte criterii ce urmează să fie analizate de autorităţi la solicitarea înregistrării în scopuri de TVA a contribuabililor.

Amnistia fiscală aduce bani în ţară

De asemenea, în eventualitatea în care ar apărea un recul semnificativ al resurselor financiare publice, ar putea exista şi o soluţie de rezervă: promovarea unor măsuri de amnistie fiscală, sub forma unui impozit pe sumele repatriate sau declarate voluntar, nu sub forma scutirii de la plata unor accesorii fiscale. Cred că aceasta este „doza de compromis“ pe care autoritatea publică poate să şi-o asume, iar măsura în sine nu ar trebuie să ridice probleme de ordin juridic în cazul României, atât timp cât „regulile jocului“ au fost stabilite anterior de ţări vest europene cu o mai mare tradiţie decât noi în „ale democraţiei şi economiei de piaţă“, procedura amnistiei fiscale fiind aplicată, sub diverse forme, de mai multe state, inclusiv din UE, în ultimii 10-12 ani. Ar fi amnistia fiscală un semn de recunoaştere a slăbiciunii statului în colectarea resurselor financiare publice? Probabil. Și, poate, nu este nici cea mai morală măsură în domeniul fiscal, raportat, în special, la cei care au fost corecţi şi şi-au achitat la termen obligaţiile fiscale care le revin. Tocmai de aceea discuţia în această direcţie cred că trebuie purtată obiectiv, fără excese emoţionale, iar modalitatea efectivă de implementare şi limitele în sine ale acestei măsuri pot fi analizate şi discutate sub forma unei dezbateri publice, cu argumente raţionale pro sau contra.

Indiferent că eşti de dreapta sau de stânga, în fiscalitate cred că trebuie să fii, în primul rând, pragmatic. Pentru că degeaba ai „pe hârtie“ indicatori macroeconomici care dau bine în raportările statistice, dacă mecanismele economiei reale nu funcţionează la parametrii optimi. Nu ar fi rău să vedem nici ce sarcini fiscale şi obligaţii declarativ-birocratice de natură fiscală au avut ţările astăzi dezvoltate, la începutul ascensiunii lor economice…

Dragoş Pătroi,
consultant fiscal

 

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

Stirile Kanal D

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

Editoriale

20 februarie 2017

TVA – Nevoia de reformă

Editoriale

20 februarie 2017

Încredere, nu şantaj şi complicitate

Editoriale

20 februarie 2017

Tot ce este ieftin costă mai mult

Editoriale

13 februarie 2017

Schimbarea începe cu cel din oglindă

Editoriale

13 februarie 2017

De la CNP pentru PSD…

Editoriale

13 februarie 2017

Cum putem deveni antifragili?

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii