Nu cred că criză dezinfectanţilor este o problema de CSAT. De altfel, chiar dacă opinia publică priveşte cu sufletul la gură filmul cu spioni de la TV,  orice copil de grădiniţă ştie deja că sistemul sanitar este pradă corupţiei endemice şi neglijenţei şi nepăsării celor responsabili. Crizele de felul acesta trebuie rezolvate (de fapt nu ar trebui să apară) de către instituţiile abilitate din sistemul sanitar prin acte normative, proceduri şi control, şi nu prin implicarea unor structuri suprainstituȚionale.

Aceleaşi tipuri de crize, uneori create artificial, există de multă vreme: criză incubatoarelor, criză cardului de sănătate, criză hepatitei, criză vaccinurilor, criză materialelor sanitare, criză medicamentelor esenţiale. Am bătut la multe uşi ale autorităţilor în ultimii 5-6 ani atrăgând atenţia asupra declinului şi riscurilor industriei locale de medicamente, indiferent de capital. Mi s-a spus că mă gândesc doar la profit (….că şi când ceilalţi furnizori ai sistemului sanitar ar lucra pe baza de voluntariat…). Sau pur şi simplu nu am fost ascultat sau în varianta cea mai bună, privit cu îngăduinţă de responsabilii care conduceau sănătatea.

Chiar mă interesează, atât că şi contribuabil cât şi că beneficiar al sistemului de sănătate (şi fără a fi captiv al acestuia), că acesta să îşi revină. Dar în final, nu contează ce spune un reprezentant al industriei, ci ceea ce se întâmplă cu pacienţii în prezent, şi asta este evident. În fond, “Reţeaua citostaticelor” a actualului Ministru al Sănătăţii a fost înfiinţată că să aducă în ţară medicamente esenţiale, care au dispărut datorită lipsei de coerentă şi viziune în guvernarea din Sănătate.

Aşa că, dacă tot s-a decis că sănătatea să între pe ordinea de zi în CSAT, m-am gândit să aştern pe hârtie o serie de întrebări pe care le-aş pune CSAT, pe care eu mi le pun deseori, şi care în final converg spre o întrebare  suzerană: doreşte România să mai aibă fabrici de medicamente şi materiale sanitare, sau îşi asumă dependenţă de importuri? Pentru că oricare ar fi direcţia de urmat, este necesară o strategie a medicamentului, altfel pot apărea riscuri mai mari.

1.    Cine are interesul să închidă fabricile de medicamente şi materiale sanitare din România?

–    Dacă autorităţile ştiu că în ultimii 10 anii utilizarea medicamentelor din producţie internă a scăzut de la 40% la 25%?
–    Cine are de câştigat din închiderea “Cantacuzino” (care a mai fost prin CSAT) şi “Sanevit”?
–    Cine şi de ce vrea să discrediteze Antibiotice SĂ, care este producător strategic?
–    De ce industria farmaceutică nu mai figurează pe lista domeniilor strategice de competitivitate, deşi a fost introdusă de Guvernul Ponta (HG 775/2105)?
–    De ce refuză autorităţile de resort să se întâlnească cu producătorii locali de medicamente, deşi se întâlnesc în numeroase forumuri cu cei internaţionali?
–    Dacă România este pregătită să facă faţă în caz de forţă majoră, dat fiind gradul înalt de dependenţă de importuri în domeniul medicamentelor şi parafarmaceuticelor?
–    Cine blochează elaborarea unei strategii naţionale a medicamentului, care există şi în perioada comunistă?

2.    Cine are interesul să blocheze intiativele parlamentare cu privire la taxa clawback? (supra-taxarea producătorilor de medicamente?

–    Cine a introdus această taxa şi de ce nu s-a dorit corectarea ei, având în vedere că a dus la dispariţia a peste 2000 de medicamente accesibile în ultimii 5 ani?
–    De ce CNAS nu face publice volumele medicamentelor şi sumele colectate din taxa?
–    Dacă se ştie că taxa clawback este cauza dispariţiei citostaticelor şi a altor medicamente esenţiale, care au fost aduse în ţară prin reţeaua coordonată de actualul Ministru al Sănătăţii?
–    Cine blochează la parlament Plx 425 / 2014, care reprezintă soluţia pentru menţinerea în uz a medicamentelor ieftine?

3.    Cine este în spatele campaniei anti-medicamente generice pornită în ultimele 2-3 săptămâni?

–    De ce se încearcă manipularea opiniei publice sustinandu-se că medicamentele generice sunt diluate la fel că biocidele, sau în orice caz, că sunt de calitate inferioară (peste 450 menţionări în presă în perioada 12-13 mai)?
–    De ce în afară ANMDM nu au reacţionat public şi alte autorităţi când în centrul scandalului a fost adusă Antibiotice SĂ?
–    Cine şi de ce este în spatele atacurilor din presă care ţintesc în mod special medicamentele fabricate în România?
–    Cine are interesul de a crea panică în rândul populaţiei cum că 800.000 pacienţi vor rămâne fără medicamente?
–    De ce nu este făcută publică lista celor 123 medicamente despre care se susţine că ar dispărea, în aşa fel încât statul să poată lua măsuri?