Orașele mixte israeliene au fost scena unor revolte în cursul conflictului dintre Israel și Hamas, președintele Rivlin avertizând asupra pericolului uni “război civil”. Deşi au aceleași drepturi, arabii se plâng de discriminare.

Încetarea focului dintre Israel și Hamas pare intactă, dar conflictul de 11 zile este posibil să fi lăsat urme dincolo de cei peste 250 de morți și de distrugerile din Fâșia Gaza. “Mişcarea Hamas a dat o lovitură democrației israeliene arătând că poate stimula violența etnică între arabii israelieni și evrei”, a scris “The Wall Street Journal” într-unul din editorialele din această săptămână. Pe lângă rachetele lansate din Gaza și bombardamentele Israelului, violența a ajuns de data aceasta în orașele israeliene în care evreii și arabii trăiesc unii lângă alţii. O situație care l-a determinat pe președintele Reuven Rivlin să avertizeze cu privire la pericolul unui “război civil”, arată Diaro de Noticias. 

Aproximativ 21% din cei peste 9 milioane de israelieni sunt arabi, dintre care peste 80% sunt musulmani (sunt încă aproximativ 9% creștini și 9% druzi). Ei sunt moștenitori ai celor aproximativ 160.000 de palestinieni care au rămas în interiorul granițelor statului Israel, după crearea sa în 1948, când 750.000 au ales să fugă sau au fost expulzați de pe pământurile lor.

În Constituția Israelului, arabii sunt chemați să “participe la edificarea” statului, “pe baza unei cetăţenii depline și egalitare”, astfel încât arabii israelieni au aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni – principala diferență este că nu trebuie să efectueze serviciul militar obligatoriu. Cu toate acestea, de multă vreme aceştia se plâng de discriminare. Deși nu există o segregare instituțională, evreii și arabii trăiesc practic separat, cu excepția câtorva orașe, supranumite “mixte”, zonele arabe primind de obicei mai puține finanțări decât celelalte, ceea ce are un impact asupra gradului de educație, a infrastructurii sau aserviciilor sociale.

Care este realitatea

“Există un mit recurent conform căruia aceste comunități sunt faruri de speranță”, a scris într-un articol de opinie Nasreen Haddad Haj-Yahya, directoarea Programului de Relații între Arabi şi Evrei de la Israel Democracy Institute.

“În realitate, locuitorii arabi din orașele mixte trăiesc aproape complet vieţi separate de majoritatea evreiască. Cartierele, chiar cvartale complete, sunt clar delimitate între locuitorii evrei și cei arabi și nici nu trebuie spus că aproape toate școlile sunt complet separate”, a afirmat aceasta. “Am crescut în Ramallah, un oraș mixt cu locuitori arabi și evrei. Nu am avut nici o interacțiune cu locuitorii evrei și nu vorbeam ebraică până la 18 ani și până am obţinut primul loc de muncă”, a afirmat aceasta.

Faptul că arabii israelieni nu efectuează serviciul militar obligatoriu are și un impact socio-economic, deoarece veteranii au beneficii și acces la alte locuri de muncă. Șomajul în rândul cetățenilor arabi cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani este de 30%, comparativ cu 13% în rândul evreilor din aceeași grupă de vârstă. Pentru a înrăutăți lucrurile, în 2018 Israelul a adoptat controversata lege a statului-națiune care, printre altele, a eliminat araba ca limbă oficială (este doar o limbă recunoscută) și a declarat dreptul la autodeterminare națională drept “exclusiv al poporului evreu”.

Din cele aproximativ 9 milioane de israelieni, circa 21% sunt arabi, moștenitori ai palestinienilor care au rămas după crearea statului Israel în 1948. Dintre aceștia, 80% sunt musulmani.

Revoltele izbucnite în mai multe orașe mixte, începând cu Lod, la periferia orașului Tel Aviv (unde un arab și un evreu au ajuns să moară), nu i-au surprins pe cei care locuiesc acolo. “O furtună perfectă se dezvolta de multă vreme”, a scris Nasreen Haddad Haj-Yahya.

“Șomajul în rândul tinerilor, cu puține perspective la orizont, se alătură criminalităţii în creștere în comunitățile arabe. Guvernul și municipiile risipesc bani în proiecte și politici care îi avantajează pe locuitorii evrei, adesea pe seama locuitorilor arabi aflaţi acolo de mult timp. Toate acestea au creat un butoi cu pulbere gata să fie incendiat la sfârșitul Ramadanului”, amenţionat aceasta.

Cauza violenței din ultimele săptămâni

Una dintre cauzele violenței din ultimele săptămâni a fost decizia judiciară (în așteptarea avizului final al Curții Supreme) de a expulza un grup de palestinieni din cartierul Sheikh Jarrah, din Ierusalimul de Est, într-un proces care trenează de zeci de ani. În joc este un grup de refugiați palestinieni, expulzați de pe pământurile lor în 1948, care au fost găzduiți în Sheikh Jarrah (unde pe vremuri exista o comunitate evreiască redusă numeric) cu sprijinul guvernului iordanian (care controla pe atunci Cisiordania și Ierusalimul de Est).

Israelul a anexat teritoriul după războiul de șase zile din 1967, iar familiile evreiești își revendică dreptul la proprietățile în care ar fi trăit înainte de 1948. Familiile palestiniene se plâng de discriminare, deoarece nu pot revendica ele însele dreptul la proprietăţile de unde au fost expulzate atunci, în ceea ce este acum Israelul. Curtea Supremă a suspendat decizia finală cu privire la caz și riscă să reaprindă situația.

“Nu există o amenințare mai mare acum decât aceste revolte și este esențial să revenim la lege și la ordine”, a declarat primul-ministru israelian Benjamin Netanyahu, după ce a vizitat oraşul Lod, la câteva zile după ce au început confruntările și după ce a fost decretată starea de urgență. Peste 400 de persoane, inclusiv evrei și arabi israelieni, au fost arestate. Situația s-a calmat, dar întrebarea este până când.

Revoltele au apărut într-un moment în care un partid arab israelian – Raam, al lui Mansour Abbas – a apărut ca fundamental pentru formarea guvernului, ceea ce le-ar conferi o putere mai mare decât au avut-o vreodată. Într-un parlament cu 120 de locuri, există doar 12 deputați arabi israelieni. Conflictul din ultimele două săptămâni a lăsat în suspensie negocierea pentru formarea unui guvern, care ar putea dicta plecarea lui Netanyahu. Yair Lapid, din partidul Yesh Atid, are un răgaz până pe 2 iunie să negocieze un acord și a fost la un pas de reuşită cu Yamina, formaţiunea lui Naftali Bennett.