«La omul sărac, nici boii nu trag», spune un proverb românesc care descrie și situația din majoritatea județelor țării, în care sunt mai multe persoane în vârstă care primesc pensii de la stat decât salariați care să-și plătească dările către buget.

Concret, în numai 13 județe din țară numărul salariaților îl depășește pe cel al pensionarilor, arată datele oficiale ale Institutului Național de Statistică (INS) pe județe, analizate de revista Capital. Singura zonă din România unde numărul pensionarilor este de circa jumătate din cel al salariaților este Capitala, cu aproape 898.000 de salariați și circa 486.000 angajați, la finele lunii iunie a acestui an. Alte județe unde balanța înclină în favoarea celor cu cărți de muncă sunt: Ilfov, Timiș, Cluj, Sibiu, Arad, Constanța, Brașov, Bistrița-Năsăud, Bihor, Covasna, Satu Mare și Iași.
Numărul angajaților din București și din aceste județe este suficient de mare încât să echilibreze situația la nivel de țară. În medie, în România, raportul este de aproape unu la unu, mai exact însemnând că unui salariat îi revin 1,03 pensionari. Situația de la jumătatea acestui an este cu mult mai bună decât cea din 2010, când raportul era de un salariat la 1,26 pensionari, însă departe de cea din 1990, când în sarcina unui salariat era doar 0,43 pensionari.

Aproape doi pensionari la un salariat

La polul opus vorbim despre județe unde unui salariat îi revin aproape doi pensionari. Din acest punct de vedere, cea mai gravă situație din țară o întâlnim în județul Teleorman, unde unui salariat îi revin 1,75 pensionari, și în județul Giurgiu, cu un raport de 1,72 vârstnici la un angajat.

Lucrurile stau prost și în județe precum Vaslui (1,55 pensionari la un salariat), Botoșani și Dâmbovița (1,5), Călărași și Neamț (câte 1,46), Olt (1,42), Suceava (1,4) și Mehedinți (1,39). „Sunt județele cele mai sărace unde, pe de o parte, predomină agricultura de subzistență, iar pe de altă parte, tinerii au plecat la muncă în străinătate, aceste lucruri provocând dezechilibre“, explică, pentru Captal, analistul financiar Dragoș Cabat.

Pensiile, plătite din buget. Bugetul, în pericol

Totuși, în acest moment este relevant raportul la nivel de țară, în condițiile în care avem un sistem de pensii centralizat. „Județele unde numărul de salariați este mai mic decât cel de pensionari accesează fonduri de pensii de la bugetul central. Din acest punct de vedere, nu este o problemă de finanțare. Bugetul de pensii, când are fonduri insuficiente, primește transferuri de la bugetul de stat“, spune și analistul economic Aurelian Dochia, membru în Consiliul de Administrație al BRD. Potrivit acestuia, povara care se pune pe bugetul de stat este din ce în ce mai mare și problema se va agrava în viitor, în condițiile prognozelor privind îmbătrânirea populației și scăderea forței de muncă.

În prezent, aproximativ un sfert din fondurile necesare acoperirii costurilor cu pensiile nu poate fi acoperit din încasările din contribuțiile de asigurări sociale. Aproape 2 milioane de români aveau, anul trecut, între 42 și 47 de ani. Aceste persoane urmează să iasă la pensie peste aproximativ 15 ani, moment în care, cel mai probabil, sistemul public de pensii va intra în colaps, în condițiile în care după Revoluție natalitatea a scăzut constant, ajungându-se în perioada actuală la cele mai mari niveluri de spor negativ al populației din ultimele decenii.

Problema căreia nici Bruxelles-ul nu i-a găsit rezolvare

Îmbătrânirea demografică și creșterea ratei de dependență economică, adică a numărului de persoane cu vârsta de peste 65 de ani raportate la numărul persoanelor de 15-64 de ani reprezintă principala provocare legată de sistemul de pensii din acest moment pentru toate statele europene, potrivit unui studiu realizat de Institutul European din România, în 2012. Astfel, niciuna dintre variantele de împărțire a riscurilor nu pare a fi suficient de eficientă astfel încât modelul să fie preluat și de alte state membre.

În aceste condiții, și statele europene se află în căutarea unei soluții în care cetățenii să se retragă cât mai târziu din activitate, aceștia să contribuie atât la sistemul public de pensii, cât și la fondurile private, pentru a-și asigura un venit independent de ceea ce le va oferi statul la momentul pensionării.

În România, pe lângă sistemul public de pensii (Pilonul I), funcționează și Pilonul II, cel al pensiilor private obligatorii, precum și Pilonul III, al pensiilor private opționale. Această din urmă modalitate de a economisi bani pentru retragerea din activitate nu prezintă interes pentru români, doar sub 7% dintre angajați optând pentru această variantă.

Soluția salvatoare pentru județele defavorizate

Dacă ar fi să luăm exemple de succes chiar din țara noastră, din perspectiva analizată, acestea ar fi primele județe din topul realizat în funcție de cei mai numeroși salariați raportat la numărul de pensionari. Este vorba despre București, Ilfov, Timiș, Cluj, Sibiu, Arad, Constanța și Brașov. Sunt județe și regiuni unde s-a investit masiv în ultimii ani. Sunt zone unde economia a continuat să se dezvolte chiar și pe timp de criză, cu sincopele aferente. Aceste județe au știut să-și transforme chiar și dezavantajele în oportunități. De exemplu, județul Cluj nu a suferit deloc după plecarea Nokia, în 2011. În locul finlandezilor au venit companii precum Bosch, DeLonghi, Ecolor, Holver şi Tuborg, astfel încât produsul intern brut al județului a crescut an de an.

Așadar, principala lecție pe care o pot învăța guvernanții de la județele unde numărul salariaților este peste cel al pensionarilor este reprezentată de investiții. Zonele mai puțin dezvoltate au nevoie de investiții atât din partea investitorilor privați, cât și din fonduri europene, declară Aurelian Dochia. Conform acestuia, investitorii pot fi atrași prin dezvoltarea unei infrastructuri potrivite. În acest fel ar fi rezolvate probleme precum cea din județele din regiunea Moldovei, evitată de investitori din cauza lipsei unei infrastructuri adecvate care să o lege de județele din Vestul țării, nemaivorbind de legăturile defectuoase cu străinătatea.

„Investițiile străine sunt cele care duc lucrurile înainte“, spune și analistul Dragoș Cabat, care adaugă că fondurile europene trebuie să meargă într-o măsură mai mare către zonele defavorizate. În lipsa unei infrastructuri care să atragă investitorii, tendințele actuale de plecare a tinerilor și de adâncire a dezechilibrului dintre pensionari și salariați se vor accentua. „Singurele lucruri pe care le pot face autoritățile din județele defavorizate sunt cele legate de infrastructură și de educație. Dacă nu ai aceste două atuuri, nu faci nimic“, conchide Dragoș Cabat.

Aproape de coada Europei

Investițiile, dacă ar fi făcute în județele cu un nivel de trai scăzut, ar avea ca efect benefic și reducera disparităților existente nu doar cu alte regiuni din statele din Vest, ci chiar cu Bucureștiul sau vestul țării.
Cifrele oficiale ale Eurostat, biroul de statistică al UE, privind Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare standard, publicate în luna mai, indică un nivel de trai în regiunea București-Ilfov de 131% din media UE. Altfel spus, locuitorii Capitalei o duc cu o treime mai bine decât media la nivel european. Asta e vestea bună. Vestea proastă este că cinci dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale țării se numără printre cele mai sărace 20 de regiuni din Uniunea Europeană.

Astfel, regiunea Nord-Est, are un nivel de trai de doar 34% din media europeană, în timp ce regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud-Vest Muntenia se situează la doar 41% din nivelul de trai mediu din UE. Totodată, românii din regiunea Sud-Est au un nivel de trai de 45% din media europeană, iar cei din regiunea Nord-Vest, de aproape jumătate, 47%.