Dacă emigraţia forţei de muncă de elită este încă limitată de restricţii în multe ţări europene, iniţiativa Cărţii Albastre poate schimba dramatic situaţia.
Aproape în acelaşi timp în care Marea Britanie anunţă menţinerea restricţiilor pentru migraţia forţei de muncă necalificate din România şi Bulgaria, Uniunea Europeană demarează iniţiativa Cărţii Albastre, un permis de liberă trecere pentru forţa de muncă de elită. În ciuda aparenţelor, gestul britanic nu e nociv pentru România, în timp ce proiectul european are potenţialul să creeze dificultăţi pentru sectorul corporatist autohton.
Menţinerea restricţiilor pentru muncitorii sezonieri în Marea Britanie este, cel mult, un afront politic, o discriminare comisă de Londra între restul membrilor Uniunii Europene, pe de o parte, şi România şi Bulgaria, pe de altă parte. Apetitul Spaniei pentru „căpşunari“ pare robust, iar locurile de muncă în construcţii din Italia sunt, încă, mai bine plătite.
Nu forţa de muncă necalificată prezintă o problemă strategică pentru România, ci cea de elită – cu studii superioare şi potenţial de câştig mare. Or, dacă emigraţia acestui segment al forţei de muncă este încă limitată de restricţii în multe ţări europene, iniţiativa Cărţii Albastre poate schimba dramatic situaţia. Ea ar putea deschide întreaga piaţă a muncii UE exact acelor oameni de care România va avea mai mare nevoie. Marea provocare este că România va trebui nu doar să menţină, dar să şi crească forţă de muncă de elită.
În ambele privinţe stăm prost. Pe de o parte, din cauza stării deplorabile a sistemului de învăţământ, România nu „produce“ un număr suficient de absolvenţi capabili să facă faţă cerinţelor actuale. Pe de altă parte, nu este un concurent viabil pentru ţări vest-europene care vânează acelaşi segment al forţei de muncă – infrastructura lasă de dorit, iar centrele urbane care atrag astfel de oameni sunt aglomerate şi poluate, cu Bucureştiul în frunte.
Dinamica demografică a ţării noastre, concomitent cu degradarea învăţământului, trasează datele unei probleme strategice grave pentru orice companie care aspiră să prospere în România pe termen lung. Simplu spus, companiile nu vor mai avea resursele necesare pentru a-şi continua şi creşte activitatea din cauza penuriei de resurse umane. Fără un flux constant de „creiere“ nu se poate pune problema inovaţiei. Fără inovaţie, nu putem vorbi de o economie a cărei creştere adaugă valoare şi în care atât profiturile, cât şi calitatea vieţii cresc.
Soluţia acestei probleme trebuie să vină din cooperarea dintre sectorul public şi cel corporatist. În afara unor semnale rare şi slabe, Guvernul nu pare conştient de impactul pe termen lung al unei crize acute a forţei de muncă. De planuri pentru a combate efectele, nici nu poate fi vorba. Atât problema, cât şi soluţiile necesită însă planuri strategice cu bătaie lungă, care nu pot fi decât rezultatul unui dialog deschis între sectorul privat şi cel public. În lipsa lui, investitorii străini vor migra spre zone cu forţă de muncă mai calificată, vânătoarea de creiere riscând să plaseze România în coada ţărilor europene. Iar vina ne va aparţine în totalitate.
Andrei Postelnicu, Analist
