În 1993, 85 % din câștigurile la nivel global erau deținute de aproximativ 17% din totalul populației. Cel puțin jumătate din populația globului, adică peste trei miliarde de oameni, trăiește cu 2,5 dolari/zi sau cu mai puțin de doi dolari/zi (după alte surse). În 2013, 80% din populație trăiește cu mai puțin de zece dolari. În Europa, 90% din bogăție este deținută de doar 3% din populație.
De-a lungul istoriei, raportul a fost de:

3 săraci la    1 bogat     în 1820
11 săraci la    1 bogat    în 1913
35 săraci la    1 bogat    în 1950
44 săraci la    1 bogat    în 1973
72 săraci la    1 bogat    în 1992
Pluton, stăpânul averilor uriașe ținute secret

Acestor 3%, știuți sau neștiuți, pre­zenți în paginile revistelor sau ascunzându-se de lume, de ziariști, de fotografi, le dedicăm acest comentariu. Și nu lor, ca persoane, ci implicării lor prin interese la vedere sau secrete, ascunse, în gestionarea avuției mondiale.
La ora actuală, analiștii încearcă să stabilească cine sunt mai puternici: oamenii politici, care își impun interesele prin programe de partid și ideologii, sau cei bogați care „își fac“ politica lor, subordonându-și partidele și ideologiile. Ei nu reușesc să dea un răspuns care să verifice, în totalitate, implicațiile sociale, politice ale efectelor crizei economice pe care le presupune realitatea acestor ultimi ani. Undeva, mereu, o verigă de legătură, o explicație care să unifice toate aceste aspecte lipsește și, o întrebare firească stăruie: dacă mecanismele sociale s-au schimbat, dacă ideologiile sunt (relativ) noi sau măcar adaptate acestor vremuri, de ce au loc crize care seamănă cu cele din perioadele în care structurile socioeconomice erau altele, nivelul de dezvoltare era altul ?!
Încercăm să explicăm aceste fenomene prin concluziile la care ne conduc o serie de analize astrologice, care ne permit să comparăm realitatea economică a prezentului cu situații similare (boom economic, criză, depresiune economică etc.), petrecute de-a lungul timpului.
Vom observa că funcționează un determinism astral care presupune că anume planete, trecând prin dreptul unor constelații (zodii) generează câmpuri energetice care patronează mecanisme ce-și răspund pe principiul „precum în cer așa și pe pământ“.
Criza economică a început în 2008, odată cu intrarea planetei Pluton în Capricorn

Nu mai e chiar o noutate că, atâta timp cât a tranzitat zodia Vărsătorului (mai 1995 – martie 2003), Uranus a permis dezvoltarea tuturor domeniilor de viață și activitate (industrie, economie, cercetare științifică, comunicare umană prin intermediul informatizării) într-un ritm alert, care poate fi definit mai mult sau mai puțin literar ori metaforic salt, boom, explozie, cotitură, revoluție. Prin exploatarea și valorificarea acestui tip nou de circulație a informației s-a ajuns la sporirea unor averi și nașterea unor bogății care au concentrat progresiv banii, băncile, acțiunile, investițiile, patrimoniile, pământul, resursele mondiale, în mâna unui grup tot mai restrâns de oameni.
Din punct de vedere astrologic, cunoașterea (Uranus) înseamnă bo­găție (Neptun), la propriu și la figurat. Iar averile (Pluton) au fost transformate, din 1995 încoace, în putere (Saturn) sau într-o formă de exercitare a puterii care nu mai semăna întru totul cu ceea ce se petrecuse de-a lungul istoriei. Când Pluton a tranzitat Scorpionul (1983-1995), s-a declanșat SIDA; când a străbătut Săgetătorul (1995-2008), s-a instalat terorismul internațional și s-au intensificat misiunile de pace în „pământuri“ străine, cu participarea armatelor din mai multe state, iar terorismul a fost alimentat și susținut de fanatismul religios. În sfârșit, imediat cum a început să tranziteze semnul Capricornului (februarie 2008), Pluton a provocat o serie de crize ale instituțiilor consolidate prin tradiție și a contribuit la declanșarea crizei economice mondiale.
La acea dată, în cadrul emisiunii „2009 – o enigmă dezvăluită“, transmisă la postul B1TV, în seara zilei de 31 decembrie, am făcut o analiză globală (din perspectiva astrologiei financiare și politice) a anului 2008, ce se încheia, și a anului 2009, ce urma să înceapă. (Emisiunea în format video sau transcrisă se găsește pe internet). Acolo, am afirmat că nu este încă vorba de o criză de sistem, pentru că nu se întrunesc toate datele (cel puțin cele astrologice) pentru a defini, ceea ce se întâmpla atunci, în SUA, drept o criză adevărată: începuse criza imobiliară, scădeau vânzările și, implicit, prețurile caselor și terenurilor, fenomen ce „lovise“ Europa doar în mică parte, dar care avea să evolueze în 2009/2010 din plin și la nivel european.
Unii poate își amintesc că am vorbit atunci despre o provocare a pieței pentru a se testa felul în care instituții bancare, fonduri, concerne sau economii ale unor state din Europa și din restul lumii reacționează și că adevărata mare criză urmează să se desfășoare în etape. Una dintre ele trebuia să apară, în funcție de domeniul economic vizat și de zona geografică, în 2009, iar marea și profunda criză avea să izbucnească în 2010, cuprinzând toate statele lumii, că în 2011 se va extinde și se va repercuta asupra altor segmente de piață și că, în 2012/2013, vom „culege roadele“ a ceea ce începea atunci să adie a criză. Doar că, deja, pe fondul și al altor conjuncturi astrale, anul 2012 se va asocia cu elementele unui nou tip de criză, care va declanșa, firesc, alte fenomene, implicând nu marile averi, ci și ultimul bănuț al omului de rând. Am mai avansat, cu acel prilej, că, de la criza imobiliară se va trece la criza bancară, apoi la cea a instituțiilor care vor fi nevoite să inventeze tot felul de legi și măsuri, încercând să mențină situația sub control. Din păcate, nu legile rezolvă criza, ci mecanismul astral care are nevoie de un timp necesar pentru a epuiza acele conjuncturi și acele impulsuri. Când, din punct de vedere astral, lucrurile vor intra pe relații armonice, mecanismul economic se va redresa. Că, după aceea, unii se vor grozăvi, lăudându-se că cine știe ce măsură inițiată de ei a folosit cândva, cumva, cuiva… asta nu e decât pură vanitate omenească sau propagandă politică.
N-ascultă astrele de vorbele noastre!

Fiind vorba de o argumentație astrologică, unii au fost sceptici; alții, care operau exclusiv cu argumente și teorii economice, aveau impresia că e o afirmație hazardată sau neștiințifică. Liniștită în sinea mea și convinsă că evenimentele aveau să urmeze direcția impusă de determinismul astral, asistam cum, imediat, încă din ianuarie 2009, se făceau în toată lumea estimări cu privire la iminenta ieșire din recesiune, din criză, din…etc. În primăvara acelui an, mulți erau chiar optimiști. Valul trecuse. Valul, da! Urma tsunamiul economic. Și asta mulți nu o știau, alții nu vroiau s-o creadă, și cu atât mai puțini o puteau contura cu puterea unei viziuni corecte. Câte estimări economice, dacă ar fi să facem acum bilanțul, au fost concordante cu viitorul ce avea să se construiască cu fiecare zi? Și cât de combătuți au fost teoreticienii care au îndrăznit să facă anticipări pe termen mai lung (5/10/20 de ani) și în care, viitorul nu arăta bine deloc!
Natura fundamentală a lui Pluton este să distrugă vechiul ca să permită noului să se afirme

Revenind la criza plutoniană, de­clan­șată în 2008 și aflată acum în plină desfășurare (ca să fie lucrurile clare și toată lumea informată, ea va dura, cu intensități diferite, în direcții economice diferite, cu implicații sociale mai mult sau mai puțin dramatice, până în 2024), ea a pus în dificultate și apoi a scos la iveală viciile de construcție ale unor structuri instituționale. Pe cele vechi, de tradiție, mai șubrede prin neconcordanța cu actualele structuri socioumane, le distruge definitiv, pe cele de dată recentă le obligă să se reformeze și, în sfârșit, permite celor noi, necesare viitorului, să apară. Un fel de tabula rasa: se ară pământul pentru a pregăti recolta viitoare, Pluton fiind în mitologia greacă zeul morții, al sfârșitului. De aceea, sub influența distructivă a acestei planete, atât instituțiile, cât și tipurile de relații sociale, fie ele mai vechi sau mai recente, care blochează sau întârzie transformarea, se vor modifica, în conformitate cu exigențele acestei etape de evoluție, eliminând, până în 2024, tot ceea ce e revolut, ține de trecut și e inutil. Spre deosebire de acțiunea lui Uranus în Capricorn, care acționează brusc, provocând revolte și revoluții, Pluton în Capricorn operează mai lent, mai profund, mai dramatic, nelăsând nimic din ceea ce nu mai e util. Este mai brutal și mai „nemilos“, chiar și decât Saturn.
Cel mai important aspect, din punct de vedere economic, determinat de Pluton, într-un tranzit, este falimentul. Nu întâmplător, din 2008 încoace, au dat faliment atât de multe bănci, firme mici, societăți comerciale medii, concerne; nu întâmplător giganții economci au fost zguduiți în acești patru ani. Faptul că unii au supraviețuit nu este decât rezultatul unui fenomen pozitiv de adecvare a acelei activități (a stilului de a munci, de a conduce, de a investi etc.), în concordanță cu nevoile prezentului. Desigur, privind lucrurile așa, pare cinic dacă nu, oarecum anapoda, să faci teoria falimentului. Dar aici este vorba de un faliment justificat, determinat de legăturile cu trecutul. De aceea, cine, în aceste vremuri tulburi, a putut să se reorganizeze, să se transforme, să se adapteze (renunțând la domenii de activitate, la un stil de muncă, la o tehnologie, la implicarea unui segment social, s-a modernizat etc.) a supraviețuit sau va rămâne funcțional până în 2024.
Uranus complică situația prin implicarea politicului și a violenței de stradă
Când, în 2008, Pluton a intrat în Capricorn, atunci, la 0° al acelui semn, el a atins și a activat gradul 0 al Lumii (numit și „punctul de început al Lumii“), cele patru semne cardinale (Berbec, Rac, Balanță și Capricorn, adică cele patru brațe ale Crucii cardinale), reprezentând cele patru ipostaze fundamentale ale Lumii. Acesta este doar unul dintre multele motive pentru care, acest tranzit angajează toate statele (ca structură) și toate popoarele de pe glob.
A doua justificare pentru nota ieșită din comun, bruscă și drastică, de adevărată revoluție, este dată de planeta Uranus, care a intrat, în 2012, în semnul Berbecului (al doilea element din cele patru invocate mai sus). Relația lor profund conflictuală (cuadratură) explică felul exploziv în care se petrec o serie de evenimente: unele pe fondul restricțiilor economice, altele pe fondul unor revolte împotriva sistemului politic (vezi revoltele de anul trecut din nordul Africii și din Orientul Apropiat), care continuă și care vor dura încă șase ani.
Criza declanșată de ciclul plutonian în Capricorn a provocat, din 2012 încoace, o criză fiscală care ne programează negativ pentru următorii zece ani. Până atunci, va trebui să trecem prin încercările anului 2014, care vor semăna cu tensiunile economice ale anului 1960. În 2014, pentru că nivelul crizei trece de marile corporații sau firme și se apropie de omul de rând (un proces firesc de „democratizare a crizei“), se va induce, în rândul populației obișnuite, un accentuat sentiment de spaimă față de orice fel de proprietate, pe care orice om o va simți potențial amenințată și pentru care va depune toate eforturile să o păstreze. Măsurile de salvare sau echilibrare economică, indiferent de cine vor fi inițiate (guverne, ministere de finanțe, partide, lideri, grupuri de tehnocrați), vor fi prost primite, respinse violent, contestate în cele mai diverse forme, afectând precara pace socială, rupând toate alianțele, aruncând o lumină negativă asupra tuturor programelor politice, indiferent de mărimea lor, de suportul în rândul populației, amplificând astfel starea de insecuritate colectivă și neîncredere generală.
Pluton este responsabil de furtuna din paradisurile fiscale
Pluton (în limba greacă, ploutos = bogăție) este, după semnificația mitologică, stăpânul unor averi uriașe, ascunse în adâncurile pământului, știute numai de el. Acolo erau aurul, argintul, fierul, sarea, pietrele prețioase. De aici și termenul de plutocrație, adică „putere exercitată de cei bogați“, dar a căror avere pe cât este de mare, pe atât este de tăinuită. Foarte puțini sunt cei care se apropie de adevăr atunci când e vorba despre averea unui „plutocrat“ – din ce e alcătuită, câtă „întindere“ are, când și cum a dobândit-o, ce face cu ea?!-, iată un maldăr de secrete. Termenul modern, care nu acoperă însă, întru totul, splendida formulare cu iz homeric, ar fi, oarecum, oligarhie. Dar, odată cu acest termen, ne îndepărtăm de semnificația astrologică, așa încât rămânem consecvenți formulei, legate nu doar semantic, ci și ezoteric, de ipostaza acelei divinități, care trăia ascusă în măruntaiele Pămânului, Pluton. Ca zeu al lumii subterane și stăpân al minereurilor, acesta trebuia să permită, din când în când, scoaterea la suprafață a aurului, a pietrelor prețioase pe care le păzea, expunând în fața muritorilor valori de care ei habar n-aveau. De aceea, în astrologie, el are vocația de a scoate la lumină bogățiile ascunse. Prin extinderea semnificației, el are și o funcție, mai rar exercitată, de a demasca, de a revela. Și cum se poate exemplifica mai bine această virtute astrală când, pe un tranzit de mare tensiune și pe fondul unei crize economice ce clocotește încă, el permite desecretizarea averilor celor bogați, tăinuite în offshore-uri?
Subiectul în sine ar merita un lung comentariu. Ne oprim doar la precizarea că Ciprul nu este un „sacrificat de serviciu“, așa cum se vehiculează în unele comentarii pe teme economice. De acum până în 2024, multe paradisuri fiscale vor fi scotocite și, din documentele lor, multe secrete vor fi smulse și puse, spre bună știință, sub ochii oamenilor. Ceea ce înseamnă că Pluton operează distrugerile până la capăt, sacrificându-și propriii copii: plutocrații vremurilor noi.
Urania urează cititorilor revistei Capital «Succes și Progres»