Ungaria aproape s-a unit cu România în 1919

Dezvăluirea unui italian despre Ungaria. Un fapt necunoscut publicului este acela că, la un an de la Marea Unire, în 1919, elita ungurească dorea să se unească cu România! Marele istoric de origine italiană Stefano Bottoni a oferit informații prea puțin cunoscute despre acest moment.

Elita maghiară dorea, în acel moment, unirea Ungariei cu România. În acest scenariu, Regele Ferdinand trebuia să primească și Coroana Sfântului Ștefan. Ea aparține de secole regilor ungari. Istoricul italian susține că oficialii din București au analizat oferta. Ei dus negocieri, în cele din urmă, au refuzat oferta de unire.

Stefano Bottoni este profesor italian de istorie europeană și istorie universală la Universitatea din Florența. El a publicat recent în limba română două cărți: „Lungul drum spre Occident: O istorie postbelică a Europei de Est” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021) și „Moștenirea lui Stalin în România”, cea din urmă a apărut la Humanitas.

Italianul spune că oferta elitei ungurești a venit într-un context special, la un an după Primul Război Mondial.

La instaurarea la conducerea Ungariei, bolșevicii conduși de Bela-Kun au inițiat un atac asupra Transilvaniei în luna aprilie a anului 1919. Cu toate acestea, întâmpinând o rezistență puternică, au fost respinși. În replică, Armata Română a declanșat o contraofensivă, iar câteva săptămâni mai târziu a pătruns victorioasă în Budapesta, punând astfel capăt regimului bolșevic din țara vecină.

O telegramă din 3 decembrie 1919 trimisă de de Iuliu Maniu, președintele de atunci al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, vorbește despre oferta liderilor maghiari. Aceștia își doreau un stat româno-maghiar, sub conducerea lui Ferdinand. Ioan Erdelyi, reprezentantul Consiliului Dirigent la Budapesta, a condus negocierile, inițial.

Istoricul italian susține că șansele erau minime din start

În opinia lui Stefano Bottoni, solicitarea elitelor ungare de a forma o uniune cu România avea șanse reduse de a primi aprobarea oficialilor români. Războiul adâncise tensiunile dintre cele două state. În plus, românii aveau motive întemeiate să suspecteze că ungurii aspirau la poziții de conducere, în cazul îndeplinirii acelui scenariu.

„Sincer vorbind, dacă analizăm istoria teritoriilor post-habsburgice, între 1918, până la începutul anilor 1920, noi vom vedea că avem multe situații în care statele nou formate sau teritoriile ajunse la un nou stat erau foarte precare.

Erau situații foarte neclare. Au fost declarate multe state noi în spațiul post-habsburgic, în acești ani, și în particular 1919. Acesta a fost de altfel un an revoluționar, a fost un an de turbulențe mari în toată Europa. Doar în această perioadă au fost declarate 10 de așa-numite republici sau zone autonome, teritorii pe principiul autodeterminării. Pe principiul lui Woodrow Wilson”, explică italianul.

Conform perspectivei lui Stefano Bottoni, absența unei receptivități din partea Bucureștiului față de demersul Budapestei nu este surprinzătoare. Liderii din Ardeal au fost printre cei mai hotărâți opozanți ai proiectului ungar.

„A fost un pas diplomatic, și noi știm acum, dar cred că și contemporanii știau că nu avea prea mari șanse să fie realizat. Realitatea a fost impusă, să spunem așa, pe teren, în momentul în care Armata României a intrat în Ardeal, în toamna și iarna anilor 1918-1919, și a creat o situație total diferită față de ce era înainte.

După ce armata a intrat, după ce administrația militară românească s-a impus în Transilvania, era absolut imposibil să-și mai imagineze cineva un pas înapoi din partea Bucureștiului. Și la Budapesta era haos total, cu guvernarea Karoly și după confruntările cu bolșevicii lui Bela Kun.

Și mai avem și cadrul diplomatic, puteri precum Franța și Italia fiind favorabile României, așa că nici Parisul și nici Roma nu aveau niciun motiv pentru a susține o asemenea propunere”, explică istoricul, potrivit Adevărul.

Cine au fost elitele care au propus o astfel de unire?

Deși o astfel de propunere din partea Ungariei poate părea surprinzătoare, Stefano Bottoni subliniază că pentru elitele ungare nu era un concept nou sau un compromis imposibil.

Aceleași elite avuseseră succes în perioada Austro-Ungariei și sperau că vor putea menține acele privilegii și într-o eventuală uniune cu România.

„Propunerea venea din partea unei elite politice care s-a integrat cu Austria după 1867, după compromisul cu Viena, așa că pentru ei, ideea unei federații, sau confederații, era ceva natural.

Dar din acest punct de vedere avem un conflict insurmortabil, cred eu, între principiul național care s-a impus în Europa în perioada asta și Primul Război Mondial a fost un moment de anvergură și un punct de cotitură din acest punct de vedere și principiul imperial sau supranațional.

Aceste elite mai credeau că populația imperiului sau o parte a populației imperiului poate fi reintegrată în ceva mai mare decât un simplu stat național”, mai arată Bottoni.