Una mie, una ţie…

O nouă piaţă de unde poţi obţine profituri de milioane de euro în câteva luni s-a dezvoltat în România, departe de privirile lumii. Este vorba de piaţa „pe sub tejghea“ a acţiunilor la Fondul Proprietatea. Cine are de câştigat de aici? Îmi vin în minte, în primul rånd, intermediarii şi cumpărătorii – fie investitori profesionişti, fie fonduri internaţionale.
Împărţeala profiturilor pe această piaţă pare să se facă după principiul „una mie, u

O nouă piaţă de unde poţi obţine profituri de milioane de euro în câteva luni s-a dezvoltat în România, departe de privirile lumii. Este vorba de piaţa „pe sub tejghea“ a acţiunilor la Fondul Proprietatea. Cine are de câştigat de aici? Îmi vin în minte, în primul rånd, intermediarii şi cumpărătorii – fie investitori profesionişti, fie fonduri internaţionale.

Împărţeala profiturilor pe această piaţă pare să se facă după principiul „una mie, una ţie“. Cei care cumpără plătesc 0,4-0,6 lei pe o acţiune, estimånd însă că valoarea reală este de două ori mai mare. Iar intermediarii îşi asigură lejer o marjă de 20%, provenind din diferenţa de preţ.

Din păcate însă pentru omul de rånd, nu orice întreprinzător poate intra pe piaţa acţiunilor la Fondul Proprietatea. Dacă vreţi să faceţi pe intermediarul sau să cumpăraţi cantităţi mari, trebuie să aveţi acces la informaţii despre acţionari. Date pe care Fondul Proprietatea le-a trecut la categoria „confidenţial“. Aşa că singura alternativă pentru întreprinzătorul de rånd este acostarea tuturor persoanelor care se duc la sediile Depozitarului Central pentru a se înregistra ca acţionari. Sau intrarea în clubul întreprinzătorilor privilegiaţi. De exemplu, Nicolae Ivan, primul preşedinte al Fondului Proprietatea, a intermediat o tranzacţie cu 400 de milioane de acţiuni pentru un fond american.

Am vorbit de intermediari, am vorbit de cumpărători… Pånă acum, nimic însă despre foştii proprietari. Nu i-aş trece însă pe lista cåştigătorilor, deşi ei sunt cei pe care statul ar fi trebuit să-i despăgubească pentru cei 40 de ani în care au fost privaţi de proprietăţi. Nu-i obligă nimeni să-şi våndă titlurile înainte de listarea la bursă a Fondului, spun cei care au legalizat tranzacţionarea. Însă, dacă numele lor poate fi aflat doar pe canale neoficiale, probabil că vor primi oferte mai puţine şi mai mici decåt cele de pe o piaţă transparentă.

Mare parte din foştii proprietari sunt persoane foarte bătråne, care au aşteptat deja 18 ani să fie despăgubite. Uitåndu-se în urmă la lungul şir de promisiuni şi amånări, probabil că se gåndesc că nu mai au la dispoziţie încă 18 ani pånă să primească şi banii. Ultima a fost la alegerile din 2004. Atunci, li se promitea că în vara anului 2006 vor face tranzacţii pe bursă.