În ultimele luni, îngrijorările legate de contaminarea cu PFAS au crescut considerabil în Europa, pe fondul unor scandaluri majore în mai multe țări, unde aceste substanțe au fost descoperite în apa potabilă, sânge și alimente, adesea la niveluri considerate periculoase.
Guvernele europene se confruntă acum cu presiuni crescânde pentru a adopta măsuri stricte, în timp ce Comisia Europeană analizează o propunere de interzicere totală a acestor substanțe, într-un efort de protejare a sănătății publice și a mediului.
Ce sunt PFAS și de ce sunt periculoase?
Uniunea Europeană analizează posibilitatea interzicerii unui grup de peste 10.000 de substanțe chimice sintetice cunoscute sub numele de PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice). Acestea sunt folosite pe scară largă în produse cotidiene, precum tigăile antiaderente, ambalajele alimentare și hainele impermeabile, datorită proprietăților lor de respingere a apei, uleiului și căldurii.
Totuși, PFAS se degradează foarte greu și au fost asociate cu probleme grave de sănătate, printre care leziuni hepatice, colesterol ridicat, slăbirea sistemului imunitar, greutate redusă la naștere și diverse forme de cancer.
Studii recente din mai multe țări europene arată că aceste „substanțe chimice veșnice” sunt detectate frecvent în sângele oamenilor, în alimente și în apa potabilă. O analiză realizată de Agenția Europeană de Mediu indică că în rândul adolescenților din nouă țări, peste 14% au niveluri de PFAS peste limitele recomandate. Franța, de exemplu, raportează cel mai ridicat procent, aproape 24%. Acest lucru reflectă amploarea contaminării și riscul tot mai mare la nivel continental, conform European News Room.
Măsuri adoptate în statele membre
Mai multe țări europene au început să răspundă prin legislații stricte și campanii de monitorizare. Franța a adoptat o lege ce interzice folosirea PFAS în cosmetice și textile, urmând să extindă această interdicție până în 2030 și monitorizează riguros nivelurile din apa potabilă. Belgia a fost zguduită de un scandal după ce contaminarea cu PFAS a fost ignorată ani de zile, expunând comunitățile locale la riscuri grave, iar în Italia directorii unei fabrici chimice au fost condamnați la închisoare pentru poluarea a sute de kilometri pătrați cu aceste substanțe toxice.
Olandezii au descoperit PFAS în toate probele de sânge testate, subliniind că aceste substanțe sunt omniprezente în mediu și greu de evitat. În schimb, țări precum Slovenia și Bulgaria raportează niveluri mai scăzute de contaminare, însă și aici se identifică prezența chimicalelor în produsele de consum și mediul înconjurător.
Provocările și controversele la nivel european
La nivelul Uniunii Europene, un grup de state, printre care Olanda, Danemarca, Germania, Norvegia și Suedia, au solicitat interzicerea totală a PFAS, iar Comisia Europeană urmează să finalizeze evaluarea până în 2026. Comisia și-a exprimat intenția de a reduce la minimum emisiile și de a interzice utilizarea substanțelor chimice în produsele de consum, deși ar putea permite folosirea acestora în industrie, dacă nu există alternative viabile. Totodată, se lucrează la un sistem de monitorizare și la curățarea zonelor contaminate.
Cu toate acestea, există opoziție din partea unor state, precum Germania, care susțin că o interdicție totală ar putea afecta negativ industriile europene, ducând la dezindustrializare. În prezent, Uniunea aplică deja norme ce limitează concentrațiile de PFAS în apa potabilă și restricționează anumite subgrupuri din această categorie.
Impactul asupra sănătății și mediului: un cost ascuns
Pe măsură ce discuțiile privind interzicerea PFAS avansează, devine tot mai clar că prezența acestor substanțe chimice în mediu și în organismul uman reprezintă o amenințare majoră pentru sănătate și ecosisteme. Comunitățile afectate se confruntă cu riscuri serioase, iar curățarea poluării este o provocare complexă, care implică costuri mari și responsabilități ce trebuie asumate.
Uniunea Europeană pare hotărâtă să adopte măsuri ferme împotriva „substanțelor chimice veșnice”, însă deciziile finale vor trebui să echilibreze protecția sănătății publice cu nevoile economice și tehnologice ale industriei.
