Sfântul Andrei este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor și în această zi se țin numeroase tradiții și obiceiuri importante.
Noaptea de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie) este considerată un fel de Halloween românesc, datorită supersițiilor legate de această sărbătoare. Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, titulatură izvorâtă din prezența apostolului pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul.
Tradițiile spun că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.
Bătrânii credeau că în „noaptea strigoilor” casele lor sunt bântuite de sufletele oamenilor răi și că singura metodă de a se proteja era să ungă cu usturoi ușile, geamurile, cotețele animalelor și hornul casei. Cei mai zeloși se ungeau pe la încheieturi cu usturoi, notează istoricul Ania Moldoveanu.
Iar pentru a împiedica pătrunderea spritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor.
Un alt obicei de Sfântul Andrei este ca fetele necăsătorite să își pună busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul.
De asemenea, tradiția mai spune că la miezul nopții, fetele tinere trebuie să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi să pună cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și să rostească câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice.
Agheasma și busuiocul erau și ele folosite în alungarea duhurilor rele, fiind utilizate, alături de usturoi, inclusiv la prepararea mâncărurilor, dar și în hrana pentru animale.
