Topul muncii în UE. Uniunea a atins un maxim istoric în 2025. România rămâne printre codașele Europei

În 2025, rata de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană a atins nivelul record de 76,1%, fiind la un pas de ținta stabilită pentru anul 2030. Cu toate acestea, decalajele regionale rămân majore: în timp ce aproape jumătate din regiuni au depășit deja obiectivul european, șapte din cele opt regiuni ale României se află la coada clasamentului.

Regiunile UE s-au apropiat de obiectivul privind ocuparea forței de muncă în 2025

În 2025, rata de ocupare a forței de muncă în UE pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani a crescut la 76,1%, cel mai înalt nivel înregistrat de la începutul seriei de date în 2009.

Aceasta plasează indicatorul la doar 1,9 puncte procentuale distanță de obiectivul de 78,0% stabilit pentru anul 2030 prin Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, se arată în datele publicate de Eurostat marți, 6 octombrie.

Aproape jumătate (47,1%) din toate regiunile UE, clasificate la nivelul 2 al Nomenclatorului unităților teritoriale pentru statistică (NUTS), atinseseră sau depășiseră deja acest obiectiv în 2025.

Aceste 115 regiuni au format grupuri distincte, cu concentrații ridicate în Cehia (toate cele 8 regiuni), Danemarca (4 din 5 regiuni), Germania (34 din 38 de regiuni), Irlanda (toate cele 3 regiuni), Ungaria (6 din 8 regiuni), Țările de Jos (toate cele 12 regiuni), Portugalia (7 din 9 regiuni), Slovacia (3 din 4 regiuni) și Suedia (toate cele 8 regiuni), precum și Estonia, Cipru și Malta, care constituie o singură regiune la acest nivel.

În 6 regiuni, rata de ocupare a forței de muncă a depășit 85,0%:

• Warszawski stołeczny, regiunea capitalei Poloniei (86,9%);
• Praga, regiunea capitalei Cehiei (86,0%);
• Arhipelagul Åland din Finlanda (85,5%);
• Utrecht din Țările de Jos (85,4%);
• Oberbayern din sudul Germaniei (85,1%);
• Mellersta Norrland din nordul Suediei (85,0%).

Aproximativ un sfert din toate regiunile UE – 64 din 244 de regiuni – au înregistrat rate de ocupare a forței de muncă de sub 74,0%. Acest grup a inclus:

• 11 din 27 de regiuni franceze, inclusiv toate cele 5 regiuni ultraperiferice; Mayotte și Guyane au înregistrat cele mai scăzute rate de ocupare din UE, de 36,9%, respectiv 50,0%;
• 11 din 21 de regiuni italiene, aproape toate situate în centrul și sudul Italiei, cele mai scăzute rate fiind observate în Calabria (50,3%), Campania (50,8%) și Sicilia (51,4%);
• 11 din 13 regiuni grecești;
• 11 din 19 regiuni spaniole;
• 7 din cele 8 regiuni ale României.

Regiunile capitale cu rate de ocupare de sub 74,0% au fost Région de Bruxelles Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest din Belgia, Lazio din Italia, Viena din Austria, Attiki din Grecia și Luxemburg.

Aproape 60% dintre europeni erau încadrați în vârsta de muncă în 2025

La 1 ianuarie 2025, 58,3% din populația UE era de vârstă activă (respectiv persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani).

În 39 de regiuni din UE, clasificate la nivelul 3 al Nomenclatorului unităților teritoriale pentru statistică (NUTS), ponderea populației în vârstă de muncă a fost de cel puțin 63,0%. Aceste regiuni au fost situate în principal în Germania (22 de regiuni), dar au inclus și regiuni insulare din Spania, precum și mai multe regiuni ale capitalelor și zonele limitrofe ale acestora.

La limita superioară a intervalului, mai mult de două treimi din populație era în vârstă de muncă în regiunea capitalei daneze Byen København (68,9%) și în 3 regiuni insulare din Spania: Eivissa y Formentera (68,9%), Fuerteventura (68,3%) și Lanzarote (67,3%).

În schimb, în 189 de regiuni NUTS nivelul 3 din UE, populația în vârstă de muncă a reprezentat mai puțin de 55,0% din populația totală. Aceste regiuni au fost preponderent rurale, incluzând interiorul Portugaliei, suprafețe mari din Franța rurală, cea mai mare parte a Germaniei de Est și teritorii rurale din Bulgaria, Grecia și țările nordice din UE.

În 6 regiuni, populația în vârstă de muncă a reprezentat mai puțin de jumătate din populația totală: Bornholm în Danemarca, Creuse și Lot în sud-vestul Franței, Etelä-Savo în sud-estul Finlandei, Arr. Veurne în Belgia și regiunea ultraperiferică franceză Mayotte.