Un aforism francez spune că cu cât se schimbă lucrurile, cu atât rămân exact cum erau. Avem mari şanse să ajungem la aceeaşi concluzie şi după summitul grupului G20 de la Pittsburgh din acest weekend. Pentru cei care nu-şi mai amintesc bine, ultimul summit G20, cel din primăvară, de la Londra, s-a încheiat cu multe declaraţii, unele spumegânde, despre cât de multe reforme se vor implementa la nivel global – nimeni nu-i poate acuza pe politicieni de realism, nu-i aşa? – astfel încât sectorul serviciilor financiare să fie curăţit de Satana, personificat de o tendinţă de a-şi asuma riscuri aiurea pe banii contribuabililor. Se vorbea despre noi reglementări, care de care mai agresive, despre rezerve de capital mai mari, despre limite peste bonusurile pe care băncile le pot acorda propriilor lor angajaţi. Cum ştim şi noi în România, iarna nu-i ca vara, iar primăvara nu-i ca toamna. Altfel spus, în şase luni se schimbă multe, rănile vechi se mai vindecă, iar Pittsburgh-ul numai ca Londra nu-i. Deşi unele voci mai temerare încă vorbesc despre taxe pe tranzacţiile financiare, acestea sunt ignorate cu blândeţe, ca şi cum ar fi vorba de cineva care delirează fiindcă are febră. Iniţiativa franceză cu privire la limitarea bonusurilor bancherilor întâmpină de un zid anglo-american în care nu există nicio breşă. În general, anul care a trecut de la falimentul Lehman Brothers şi de la panica creată de acesta pare să fi pus cu botul pe labe marea majoritate a susţinătorilor unui regim mai strict de reglementare al serviciilor financiare: fără Londra şi Washington, nu sunt şanse să se întâmple ceva semnificativ. Iar la Londra şi la Washington, marile bănci, întremate după vreo două trimestre de profituri frumuşele, au avut grijă să le comunice politicienilor că, într-o eră a deficitelor bugetare astronomice, nu vor să omoare tocmai gâsca făcătoare de ouă fiscale din aur – adică Wall Street-ul şi City-ul. De dragul PR-ului, ceva-ceva va ieşi din summitul de la Pittsburgh, măcar pentru a transmite mesajul că cele câteva sute de demnitari şi birocraţi nu au bătut drumul degeaba. Avem însă toate motivele să nu ne aşteptăm la nimic dramatic. Cum a zis celebrul personaj al lui Caragiale: „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica“.

* Andrei Postelnicu este consilier al dlui Mircea Geoană, preşedintele Senatului şi candidat la Preşedinţie.