Suma de care are nevoie o familie cu doi copii ca să trăiască decent în România

Când se vorbește despre un trai decent, suma necesară unei familii nu se rezumă la banii pentru cumpărăturile de zi cu zi și plata facturilor. Dincolo de aceste cheltuieli apar costuri pentru copii, sănătate, haine, transport, educație sau câteva momente de relaxare, iar toate trebuie acoperite din același buget lunar.

Pare o sumă mare, dar acesta este bugetul calculat pentru un trai decent în România

Pentru o familie cu doi adulți și doi copii, diferența dintre un venit care ajunge pentru strictul necesar și unul care permite un trai considerat decent poate fi importantă. Un reper folosit pentru a măsura această nevoie financiară arată o sumă lunară de peste 11.000 de lei.

Calculul nu se oprește însă la ceea ce se află pe lista obișnuită de cumpărături. Sunt luate în considerare și cheltuieli care apar mai rar, dar care pot dezechilibra bugetul atunci când nu există bani puși deoparte. Educația copiilor, sănătatea, recreerea și o rezervă pentru situații neprevăzute fac parte din aceeași imagine.

Astfel, suma necesară pentru un trai decent oferă o perspectivă diferită asupra bugetului unei gospodării. Valoarea calculată pentru o familie cu doi copii arată cât de multe tipuri de cheltuieli trebuie luate în calcul atunci când este vorba despre mai mult decât simpla acoperire a necesităților de bază. Un reper folosit pentru estimarea acestor nevoi este coșul minim de consum pentru un trai decent, calculat anual de Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România.

Reperul de peste 11.000 de lei pe lună

Într-un interviu acordat pentru Newsweek, sociologul conf. univ. dr. Ciprian Iftimoaei a precizat că, pentru anul trecut, valoarea de referință pentru o familie formată din doi adulți și doi copii a fost de 11.370 de lei pe lună.

„În ceea ce privește venitul mediu lunar sau coșul mediu lunar pentru un trai decent necesar unei familii formate din doi adulți și doi copii, avem ca reper verificabil evaluarea coșului minim de consum pentru un trai decent. La nivelul anului trecut, acest coș minim lunar pentru un trai decent era de 11.370 de lei”, explică sociologul.

Raportată la nivel individual, suma indică diferența dintre acoperirea strictă a necesităților de bază și cheltuielile asociate unui nivel de trai mai larg. Potrivit sociologului, pentru o singură persoană ar fi necesar un venit de aproximativ 2.500 de lei pentru a putea vorbi despre un nivel de trai cât de cât decent.

Cât trebuie să câștige o familie cu doi copii pentru un trai decent. Suma care schimbă calculele

Valoarea coșului minim de consum nu rămâne însă neschimbată. Aceasta este actualizată în funcție de evoluția prețurilor, iar inflația influențează direct suma necesară pentru acoperirea acelorași categorii de cheltuieli.

„Valoarea din acest an a coșului minim de consum lunar pentru un trai decent va fi reactualizată cu inflația, care până la jumătatea anului a fost destul de mare”, spune sociologul.

În această situație, evoluția prețurilor are efect direct asupra bugetelor gospodăriilor, inclusiv atunci când veniturile nominale nu se modifică în aceeași măsură. „Inflația aceasta a mușcat destul de serios din puterea de cumpărare a oamenilor, din salarii, din celelalte venituri”, spune Ciprian Iftimoaei.

Ce intră în calculul unui trai decent

Coșul minim de consum pentru un trai decent este diferit de un calcul destinat exclusiv supraviețuirii. Pe lângă hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte, acesta include cheltuieli pentru locuință și utilități, igienă, sănătate, educația copiilor, transport și comunicații.

În calcul sunt incluse și cheltuieli pentru recreere și participare la viața socială. Totodată, este prevăzută o sumă destinată situațiilor neprevăzute, astfel încât o cheltuială suplimentară să nu afecteze imediat întregul buget al familiei.

„Un trai decent presupune nu numai să mănânci, să te îmbraci și să ai un acoperiș. Înseamnă și să participi la viața socială, la evenimente, să mai mergi la un teatru, la un film, să mănânci o înghețată pe stradă când te plimbi prin parc”, a declarat sociologul.

Prin urmare, ideea de venit suficient nu se referă numai la plata facturilor și cumpărarea alimentelor. O familie poate acoperi aceste costuri și poate avea în continuare un buget vulnerabil atunci când apare o reparație, o cheltuială medicală sau o nevoie suplimentară a copiilor.

Educația este una dintre categoriile care pot adăuga presiune asupra bugetului. Cheltuielile legate de școală, precum și pregătirea suplimentară, pot reprezenta costuri importante pentru familiile cu copii.

„Include, de asemenea, și aspecte care țin de petrecerea timpului liber sau recreere, plus o rezervă pentru cheltuieli neprevăzute, cum ar fi școala sau meditațiile. Astăzi, toată lumea apelează la meditații pentru a completa pregătirea copiilor de la școală”, a mai declarat socilologul

Diferențe între regiuni și localități

Valoarea de 11.370 de lei reprezintă un reper pentru situația analizată și nu înseamnă că toate familiile au exact aceleași cheltuieli lunare. Costurile diferă în funcție de regiune, localitate și stilul de viață.

Diferențele sunt vizibile inclusiv între mediul urban și cel rural, unde structura cheltuielilor și accesul la anumite servicii pot fi diferite.

„Toate acestea sunt niște medii, sunt niște repere, este un indicator. Coșul minim lunar pentru un trai decent diferă în funcție de regiuni și zone”, a puncat Ciprian Iftimoaei

Există produse al căror preț poate fi apropiat indiferent de localitatea în care sunt cumpărate, însă nivelul general al cheltuielilor poate varia în funcție de zona în care locuiește familia și de serviciile disponibile.

„O sticlă de apă costă la fel și în comuna Răducăneni din județul Iași, și în municipiul București. Dacă o cumperi de la magazin, cam tot aici ajungi”, a arătat sociologul.

În marile orașe, unele costuri asociate vieții de zi cu zi pot fi mai ridicate, în timp ce în mediul rural accesul la anumite activități și servicii este mai redus. Aceste diferențe se reflectă și în modul în care gospodăriile își distribuie veniturile între necesitățile de bază, educație, transport, recreere și cheltuielile care apar fără să poată fi planificate.