Evaziunea fiscală din țara noastră are o pondere de 16% din PIB, conform calculelor Consiliului Fiscal. Există multe voci care consideră că evaziunea este mult mai mare, de 20% din PIB sau peste, dar chiar și la cifra indicată de Consiliul Fiscal este foarte mare, valoarea ridicându-se la peste 20 de miliarde de euro. Sume enorme pentru bugetul României, care și-ar rezolva problemele de finanțare a cheltuielilor și a necesarului de investiții (plus sumele aferente plăților pentru împrumuturile ajunse la scadență) cu jumătate din această sumă. Din păcate, abia acum vedem că se face ceva împotriva evaziunii, în special cea la nivel mare. Abia acum apar cazuri în care bugetul a fost păgubit cu trei, cinci, zece și chiar o sută sau două sute de milioane de euro de anumite grupuri de firme și persoane. Inginerii financiare sau pur și simplu furt calificat, găsite în mai toate sectoarele economice (alimente, IT, protecție și pază etc.) Putem spune că din fericire au ajuns la cazurile acestea mari, că ne săturasem să auzim de lupta împotriva evaziunii făcute de țăranii care vând verdețuri și patronii de chioșcuri care sunt și vânzători în propriile magazinașe.
O veste bună este și investigația deschisă în industria IT. La mai puțin de două săptămâni de la arestarea Irinei Socol, acuzată de evaziune fiscală grosieră (în colaborare cu firme care se ocupă cu colectarea de fier vechi), au ieșit la iveală investigații care ating foarte multe companii mari din domeniu, cu nereguli majore făcute în contracte cu statul. Achiziții de licențe, de echipamente, de aplicații, Sistemul Educațional Informatizat și chiar Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat. Contracte care s-au întins pe mai bine de zece ani și care au însumat multe miliarde de euro și în care acuzațiile ajung până la miniștrii, iar șpăgile se ridică la zeci de milioane de euro. Dacă mai adăugăm și dosarul deschis în cazul rafinăriei Lukoil, unde acuzațiile indică o evaziune fiscală de 230 mil. euro, avem un tablou de-a dreptul incredibil al economiei românești. O caracatiță a hoților și a corupției care se întinde pe toate nivelurile clasei politice, a instituțiilor publice și a companiilor private. În timp ce tarabagii din piață, chioșcarii și patronii de mici restaurante fac evaziune pentru a supraviețui (nu se îmbogățește nimeni din afaceri mici), cei de la nivel mare fură prin firme off-shore, scot banii din țară și își cumpără proprietăți în state dezvoltate. O caracatiță de care nu putem scăpa decât prin procese care să condamne suficient de mulți politicieni și oameni de „afaceri“ astfel încât să o putem lua de la zero. Nu, nu trebuie acuzați angajații companiilor în cauză și nici măcar companiile în sine, ci oamenii care au făcut infracțiunile. Furturile sunt în totalitate din banul public, indiferent că sunt rezultatul evaziunii sau a contractelor umflate cu statul. Bani publici, adică taxe și impozite pe care le plătim cu toții, iar guvernul nu știe cum să facă să scoată și mai mulți din buzunarele celor care plătesc. Domnilor guvernanți, stopați evaziunea și furturile, așa or să fie bani suficienți la buget!

AUREL DRĂGAN,
redactor Capital

Te-ar putea interesa și: