Extrasă dintr-un raport publicat la jumătatea lunii octombrie de Conferinţa Naţională a Sărăciei (Nationale Armutskonferenz, NAK), un grup de asociaţii germane, această mărturisire anonimă a unei femei de 45 de ani oferă o reflectare neaşteptată a imaginii flatante a reuşitei economice germane.
Această mamă celibatară ia alocaţii de şomaj prevăzute de planul Hartz IV (reforma pieţei de muncă adoptată în 2004), una dintre reformele cele mai emblematice întreprinse de cancelarul Gerhard Schröder şi care i-ar fi permis Germaniei să-şi menţină locul în Europa şi să reuşească chiar şi în vremuri de criză financiară.
Cifrele publicate recent de Eurostat, institutul european de statistică, arată că şomerii germani au mai multe şanse ca vecinii lor europeni să ajungă săraci. Peste două treimi dintre ei dispun de un venit sub 952 de euro pe lună, adică sub 60% din salariul mediu german.
Acest raport între venitul unui individ şi venitul mediu naţional permite, în Europa, să se definească un indicator de "sărăcie relativă". Cu un venit sub 60% din salariul mediu, un individ "riscă sărăcia". În 2010, Germania se afla în fruntea ţărilor europene cu 70% dintre şomeri "în risc de sărăcire", faţă de 45%, în medie, în Uniunea Europeană şi 33,1% în Franţa.
Deşi muncitorii care profită de această situaţie nu sunt neapărat în măsură să scape de sărăcie, dată fiind absenţa salariului minim şi a unei părţi importante a locurilor de muncă cu angajare pe perioadă determinată.
În 2011, 330.000 de persoane active cu normă întreagă aveau nevoie de venituri complementare prevăzute de Hartz IV, notează asociaţia sindicatelor germane. Ceea ce, potrivit cifrelor Eurostat, plasează 7,7% dintre persoanele ocupate în zona "cu risc de sărăcie".
Raportul Guvernului asupra sărăciei în Germania este aşteptat în noiembrie, dar unele dintre concluziile sale au fost deja prezentate de mass-media germană: autorii ar fi constatat o "distribuţie foarte inegală a averii private".
10% dintre germanii cei mai înstăriţi deţineau, în 2008, 53% din bogăţia privată a ţării, faţă de 45% cu zece ani în urmă. Jumătatea mai modestă a familiilor deţinea în 2008 doar 1% din bogăţia naţională privată.
În raportul său, NAK critică politica Guvernului şi reclamă o recalculare a alocaţiilor Hartz IV, care sunt, spre exemplu, în valoare de 374 de euro pe lună pentru o persoană celibatară sau aflată în şomaj. Ea denunţă deopotrivă folosirea masivă a anagajaţilor pe perioadă determinată, care nu ajută, în opinia ei, la ieşirea din sărăcie. Ea se pronunţă pentru un salariu minim şi egalitatea dintre angajaţii pe perioadă determinată cu cei pe perioadă nedeterminată.
SURSA: LE MONDE, RADOR