Și primul ministru italian Mario Monti şi-a exprimat marţi ‘profunda îngrijorare’ că regiunea autonomă a Italiei Sicilia ar putea intra în curând în faliment, informează Associated Press.
Cum a fost posibil acest lucru? Cheltuieli excesive, angajări fără logică şi fără control (4.590 numai în 2011, când criza a fost mai mult decât evidentă), risipă nesfârşită. Începând cu indemnizaţiile pe care şi le-au alocat politicienii: preşedintele regiunii, guvernatorul Raffaele Lombardo câştigă 15.600 de euro pe lună (10.290 în calitate de consilier, plus indemnizaţia de conducere de 5.290). Practic cu 6.000 de euro mai mult decât preşedintele Lombardiei, Roberto Formigoni, care guvernează o regiune ce are dublul populaţiei siciliene, şi de două ori mai mult decât omologii din Piemont şi Sardinia.
Pentru cei 90 de consilieri ai Adunării Regionale salariul ajunge la 9.257 de euro net pe lună. Nici funcţionarii nu o duc rău: un stenograf poate ajunge la 6.295 de euro pe lună, în timp ce secretarul general al Adunării are peste 13.000 de euro iar secretarul-general adjunct câştigă circa 11.000 de euro pe lună.
Singular este cazul ‘Comisiei pentru calitatea legislaţiei’, care lucrând doar zece minute pe lună din 2008 şi până astăzi a asigurat celor nouă deputaţi care fac parte din ea aproximativ 250.000 de euro ca indemnizaţii suplimentare (3.000 de euro pe lună doar pentru preşedinte).
Există apoi beneficiile: maşini albastre (117 pentru regiune şi 17 pentru Adunarea Regională, în mare parte de capacitate cilindrică mare) şi celulare. În aprilie, regiunea Sicilia a angajat 157 de şoferi, 55 de noi supraveghetori de muzee şi aproximativ 30 de funcţionari ”plimbători de dosare”, care mută dintr-un birou în altul dosarele consilierilor.
În acest fel, personalul regiunii, care la sfârşitul lui 2011 se cifra la 20.288 (28.000 dacă se iau în calcul societăţile controlate) a continuat să crească. Directorii sunt în număr de 1.835 (192 la dispoziţia lui Lombardo), practic unul la 8,4 angajaţi.
Există un convoi nesfârşit de organisme şi societăţi, circa 30 fiind controlate direct de regiune, printre care Maac, consorţiul care de 28 de ani încearcă să construiască piaţa agroalimentară din Catania, nereuşind, dar consumând deja 28 de milioane de euro. ”Sicilia Patrimonio Immobiliare” are un preşedinte care câştigă peste 105.000 de euro pe an. Compania a fost înfiinţată în 2006 pentru a vinde clădirile abandonate ale regiunii, dar în şase ani nu efectuat nicio tranzacţie.
Sicilia ocupă primul loc la servicii medicale inadecvate şi primele poziţii la capitolul costuri ale serviciilor farmaceutice şi de sănătate. Emblematic este cazul serviciului de urgenţă: pentru a gestiona cele 256 de ambulanţe, în ultimii ani au fost angajaţi 3.360 de şoferi, dublul angajaţilor serviciului 118 din toate celelalte regiuni ale Italiei. Situaţia seamănă cu cea din silvicultură. În Sicilia sunt aproximativ 30.000 de pădurari, de zece ori mai mult decât în Lombardia, dar care au cu infinit mai puţini munţi de controlat.
În spatele paravanului autonomiei, Sicilia a făcut ce a vrut în ultimii ani, subliniază editorialul. În prezent, acest lucru nu mai este posibil, deoarece se periclitează stabilitatea conturilor întregii ţări.
Nu numai că Sicilia este regiunea cu cele mai mari datorii din ţară, peste 21 de miliarde de euro, dar este şi cea cu cei mai mulţi angajaţi. Salariile acestora, împreună cu alte cheltuieli de funcţionare şi pensiile a peste 16.000 de pensionari absorb 80% din buget, lăsând doar firimituri pentru proiecte şi investiţii.
O regiune folosită ca un bancomat de politicieni, aceasta este Sicilia de astăzi ajunsă la un pas de crah, conchide editorialul.
SURSA: Agerpres
