Aruncată probabil în fundul unui sertar guvernamental, socoteala Băncii Mondiale adună praf. Iar guvernanții noștri, care „stiu ei mai bine“, ne servesc între timp un ghiveci de cod fiscal – modificat de zece ori doar în anul curent. Despre cele peste 400 de taxe parafiscale suplimentare către tot felul de autorități, care mai mult împing aerul, nici nu mai am spațiu să mai vorbesc. The Economist dă recent România ca „exemplu de cum să nu guvernezi o țară“. Ghiveciul fiscal se traduce prin trântirea unor modificări legislative frecvente direct în Monitorul Oficial, cu termen de aplicare de pe azi pe poimâine – cazul majorării TVA.
Guvernanții cer românului de la Cocârlații din Deal să aplice o lege înainte de a-i ajunge măcar tipăritura textului legii de la Monitorul Oficial (în cazul fericit că are abonament plătit – statul nu publică legile gratuit, pe internet). Legile nu sunt dezbătute cu reprezentanții milioanelor de nefericiți care ar trebui să le aplice, iar investitorii sunt ignorați sistematic. Erorile inerente sunt rectificate confuz, pompieristic, cu un amestec de legume asortate – legi, ordine de ministru și ordonanțe de urgență care se bat cap în cap. Ce urmează, în general? Circ, cozi, declarații contradictorii, nervi și o caterincă în stilul nostru balcanic. Pre­dictibilitate? Păi, suntem în noiembrie 2010 și habar nu avem ce impozite vom plăti din ianuarie 2011.
Exemplul cel mai clar a fost cel cu majorarea TVA. Când încă erau antreprenori care își făceau calcule că vor scădea pensiile, Ministerul Finanțelor lucra la o ordonanță de majorare a TVA cu 5 puncte procentuale. Antreprenorii nu au avut timp nici să se dezmeticească – ordonanța a și fost publicată cu aplicare de pe azi pe poimâine. Ministrul finanțelor, inițiatorul legii, a spus că nu e o soluțe bună, președintele, la fel. Au urmat 36 de ore de muncă non-stop pentru fraieri – adaptare softuri, adaptare programe contabilitate, schimbat sisteme, informat oameni etc. Printr-un proces de gândire similar, jumătate de milion de oameni care depindeau de venituri din drepturile de autor au fost trimiși la coadă o dată pe lună. Total – 52 de modificări ale Codului fiscal din 2003.
Ghiveciul se reîncălzește de către fiecare guvernare, pentru a fi servit, la un preț tot mai mare, românilor furibunzi. 
Unde mai punem că, în perioade de criză, statele caută să ușureze povara fiscală, iar noi vrem să băgăm ultimii antreprenori în pământ, introducând ca bezmeticii taxe peste taxe? Falimentul a jumătate de milion de firme nu pare însă să deranjeze statul. Reagan rezuma bine filosofia acestuia, în relația cu antreprenorul: „Dacă se mișcă, taxează-l. Dacă mișcă în continuare, creează-i reglementări suplimentare. Iar când nu mai mișcă, subvenționează-l“. Fiți însă pe pace, după ghiveciul cu Codul fiscal, vor urma și alte „bunătăți“: Legea educației în foi de viță și bugetul rectificat făcut piftie. Ar fi bună și o manea.
Răzvan Orășanu a fost consilier al primului-ministru (2005-2009)

Te-ar putea interesa și: