Am vizitat serele din comuna Ghergheasa, ca să prezentăm modelul de afacere în Agrointel. Spre întristarea noastră, am găsit un investitor chinez la pâmânt din punct de vedere financiar, care, îmbrăcat în haine jerpelite, cu palmele și vârfurile degetor bătucite, muncea cot la cot cu muncitorii săi, noaptea dormind ca un nomad, într-un pat înghesuit printre toate lucrurile necesare traiului, într-un container de vapor, la marginea câmpului. Însă am descoperit și cum, deși călcat în picioare de capriciile vremii și de erorile făcute, fermierul chinez aclimatizat la Buzău are încă tăria să zâmbească, să spere și să se zbată să găsească soluții pentru o ultimă încercare de “a da lovitura cu agricultura”.

Coborâm din mașină lângă două containere de vapor, care au la intrare plase de muște. Nici țipenie de om. Într-un final, de nicăieri răsare cineva. E contactul nostru, Manea Răileanu (43 de ani), un om mărunt, uscățiv, cu pielea arsă de soare și plin de colbul câmpului. Ne duce direct înspre locul pe care-am venit să-l vedem cu ochii noștri: serele îngropate în pământ ale întreprinzătorului chinez Bo Ming. Din păcate așa a vrut soarta, ca să vedem în loc serele scufundate sub apă.

Cu mai puțin de o săptămână înainte de venirea noastră, avusese loc o rupere de nori în Ghergheasa, care făcut ca ogoarele amplasate în regiunile din vale, să fie acoperite cu un strat de apă de 50 de centimetri. Neșansa a făcut ca serele săpate în pământ, să fie amplasate tot aici. Așa că am găsit de fapt două piscine pline ochi cu apă tulbure, în care orăcăiau broaște ziua nămiaza mare. Roșii pe jumătate coapte în urmă cu o săptămână și gogonele verzi, acum toate putrede, se văd în apă ca bilele pe masa de biliard. Trupuri de plante fantomatice se văd ici și colo apărând și dispărând lent. Folia a fost ruptă de vânturi, scheletul metalic e contorsionat ca și cum ar fi fost călcat în picioare de un uriaș. Privite de aproape, serele seamănă cu coastele unei corăbii eșuate într-o rână pe un mal înierbat. Vestigii ale unui experiment agricol chinezesc, bețe de bambus, răsar ici și colo, ba din apă, ba din pământ. Printre aceste ruine stranii mă simt ca într-un film despre războiul din Vietnam.