Pentru mulți români, ziua de 9 mai are conotații multiple: proclamarea independenței de stat a României în 1877, victoria aliaților în 1945 și, din 2007, Ziua Europei. Însă în Rusia, această dată a fost transformată radical în ultimele decenii. În paradigma ideologică a „lumii ruse”, 9 mai a devenit nu doar comemorarea încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial, ci un fundament simbolic al regimului lui Vladimir Putin – un instrument de consolidare internă, de legitimare a autoritarismului și de justificare a agresiunii externe.

 Mitul „victoriei sacre” – între glorie și manipulare istorică

Pentru Rusia putinistă, victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei este ridicată la rang de mit fondator, prezentat ca dovada supremă a superiorității morale a națiunii ruse. A fost creat un cult în jurul acestui război, iar veteranii sunt sacralizați în cadrul unui ceremonial național cu accente religioase. Istoria este însă trunchiată: pactul Ribbentrop-Molotov, invadarea Poloniei alături de Germania nazistă, crimele staliniste sau teroarea NKVD sunt sistematic ignorate. Astfel, 9 mai devine o poveste oficială, epurată de orice contradicții, care servește regimului actual.

9 mai – substitut de identitate națională într-o Rusie post-sovietică dezorientată

După prăbușirea URSS, Rusia a pierdut nu doar un imperiu, ci și o identitate. În acest vid simbolic, victoria din 1945 a fost investită cu sensuri noi: „suntem învingători, deci suntem valoroși”. Parada militară, panglica Sfântului Gheorghe și „Regimentul Nemuritor” au devenit elemente de ritual civil, dar cu încărcătură emoțională și ideologică profundă. În această logică, 9 mai este transformată într-o sărbătoare de stat menită să reactiveze loialitatea față de Kremlin și să ofere un sens colectiv într-o societate confruntată cu sărăcie, inegalitate și lipsa perspectivelor.

Ziua Victoriei – armă geopolitică și test de fidelitate în fostul spațiu sovietic

Începând cu 2010, dar mai vizibil după anexarea Crimeii în 2014, 9 mai a devenit un instrument de proiecție ideologică externă. Țările din fosta URSS care refuză celebrarea acestei zile conform modelului rus – precum Ucraina, Georgia sau statele baltice – sunt acuzate de „revizionism” sau chiar de simpatii naziste. A fi în afara acestui cult al victoriei înseamnă, în ochii Kremlinului, a fi „împotriva Rusiei”. În realitate, 9 mai este transformat într-un barometru al loialității față de „lumea rusă” și un mijloc de presiune asupra statelor care vor să se desprindă de influența Moscovei.

Războiul memoriei: între ocupație și eliberare

Pentru țări precum Lituania, Letonia, Estonia, Ucraina sau Moldova, 9 mai nu mai poate fi privită doar ca ziua înfrângerii nazismului, ci și ca începutul unei alte ocupații – cea sovietice. Această perspectivă a fost ignorată sau respinsă de Rusia, care continuă să promoveze o memorie imperială, în timp ce acuză orice viziune critică de „falsificare a istoriei”. Se conturează astfel un veritabil „război al memoriei”, în care istoria devine teren de confruntare ideologică.

9 mai și invazia Ucrainei – sacralizarea violenței în numele „denazificării”

Invadarea Ucrainei, la 24 februarie 2022, a fost însoțită de reutilizarea discursului din cel de-Al Doilea Război Mondial. Putin a prezentat războiul drept o „operațiune de denazificare”, iar 9 mai a fost transformat dintr-o zi a păcii într-o zi a violenței „justificate”. Panglica Sfântului Gheorghe și simbolul „Z” au devenit embleme ale agresiunii ruse, iar mitul victoriei este folosit pentru a da legitimitate unei invazii în care civilii sunt bombardați, iar orașele distruse în numele „salvării” de un presupus fascism ucrainean.

Ruptura Ucrainei de simbolistica sovietică – un act de rezistență identitară

Ca reacție la agresiunea rusă, Ucraina a înlocuit 9 mai cu 8 mai – Ziua Comemorării și Reconcilierii, după modelul occidental. Această alegere nu este doar simbolică, ci reflectă o ruptură profundă de mitologia sovietică. Este un pas necesar pentru reconstruirea unei identități istorice autonome, în afara narațiunilor impuse de Moscova. În mod similar, Republica Moldova, Georgia și alte țări din fostul bloc sovietic se confruntă cu presiuni pentru a se încadra în paradigma „lumii ruse”, iar refuzul lor devine un act de afirmare națională.

Ziua în care se testează suveranitatea Republicii Moldova

În fiecare an, în ziua de 9 mai, românii din Republica Moldova sunt supuși unui test de reafirmare a suveranității sub presiunea de a se lăsa antrenați în orchestrarea ideologică a Kremlinului. Ceea ce mulți prezintă drept „o simplă sărbătoare a victoriei” este, de fapt, o operațiune de influență politică masivă, prin care Rusia își menține pârghiile culturale, politice și simbolice asupra spațiului românesc la est de Prut.

Pentru cetățenii Republicii Moldova – în mod special pentru cei care se revendică din cultura și istoria românească – 9 mai nu mai poate fi tratată ca o festivitate inofensivă. Participarea la ceremoniile organizate în termenii narativului putinist înseamnă, de facto, validarea unei ideologii care a transformat victoria din 1945 într-un mit fondator al imperialismului rusesc contemporan. Este o capitulare simbolică în fața unei puteri străine care refuză să recunoască dreptul la autodeterminare al fostelor republici sovietice și care, prin arme și propagandă, luptă să mențină în viață „lumea rusă”.

În Republica Moldova, o țară aflată între tentația neutralității și imperativul apărării demnității naționale, 9 mai devine astfel o linie de demarcație între trecut și viitor, între servitute și libertate. Alegerea de a celebra această zi în logica impusă de Kremlin echivalează, conștient sau nu, cu o trădare a parcursului european, a apartenenței la spațiul democratic și a memoriei victimelor regimului sovietic.

9 mai este, tot mai clar, o zi în care se testează caracterul, viziunea și suveranitatea Republicii Moldova. Iar răspunsul pe care societatea îl oferă nu va fi doar despre memorie, ci despre viitor: un viitor european, liber, românesc și demn.

Viziuni occidentale: cultul victoriei ca mecanism autoritar

Pentru istorici occidentali precum Timothy Snyder, Nina Tumarkin sau Tony Judt, Ziua Victoriei a fost transformată într-un „mit fondator” al regimului Putin. Snyder a avertizat că folosirea acestui mit servește unui proiect autoritar și militarist, iar Tumarkin observă că, în lipsa unei ideologii clare, Rusia a înlocuit gândirea cu glorificarea selectivă a trecutului. În acest mit, aliații occidentali sunt marginalizați, crimele staliniste sunt uitate, iar orice contestare a versiunii ruse a istoriei este demonizată.

Între amintire și manipulare, între comemorare și militarism

Pentru Rusia lui Putin, 9 mai nu mai este o simplă zi de comemorare, ci o armă ideologică, devenind:

  • un mit fondator menit să acopere golul ideologic post-sovietic;
  • o unealtă de legitimare a unui regim autoritar;
  • un instrument de presiune asupra vecinilor care refuză dominația simbolică a Kremlinului;
  • un catalizator al violenței în numele unei presupuse moșteniri istorice.

Pentru România, înțelegerea acestei transformări este esențială. Nu doar pentru că ne aflăm geografic aproape de conflictul din Ucraina, ci pentru că propaganda rusă încearcă adesea să penetreze și spațiul informațional românesc. A înțelege ce a devenit 9 mai în „lumea rusă” înseamnă a recunoaște pericolul manipulării trecutului și necesitatea apărării unei memorii istorice oneste, critice și europene.