Prăznuirea Întimpinării Domnului s-a aşezat în vremea împărăţiei lui Iustinian. Înainte de asta, deşi se făcea în Biserică amintire  despre Întimpinarea Domnului, nu era prăznuită ca sărbătoare. Iustinian, dreptcredinciosul împărat, a poruncit să se cinstească ca un praznic dumnezeiesc al Născătoarei de Dumnezeu, precum sunt şi alte praznice mari.

Pe 2 februarise face amintire despre momentul în care Hristos este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte barbatească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la nastere.

În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sunt întâmpinați de dreptul Simeon și prorocița Ana.

Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul în care a ajuns la textul „Iata Fecioara va lua în pântece și va naște fiu“, a înlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru necredința sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioara.

În acestă zi de mare sărbătoare este interzisă orice muncă, orice activitate, fiind recomandat mersul la Biserică, la Sfânta Liturghie și rugăciunea.

Astfel, este bine să mergi în dimineața acestei zile, la biserică, să te rogi pentru cei dragi, să stai la Sfânta Liturghie și să aprinzi o lumânare pentru cei pe care îi iubești.

Astăzi, la Biserică se cântă aceasta cântare unică în Biserica Ortodoxă.


Te-ar putea interesa și: