Serviciul de cadavre al Facultatii de Medicina Bucuresti este cel care se ocupa de problemele specifice Catedrei de Anatomie. Cadavrele necesare pentru orele de disectie sunt achizitionate, preparate pentru studiu si, in final, incinerate, de angajatii acestui serviciu.
„Pentru cei 1.600 de studenti din anii intai si doi, ar fi nevoie de cel putin 20 de cadavre anual, dar pe mesele de disectie ajung doar 15. Si acestea, cu greu”, spune prof. dr. Cezar Niculescu, seful Catedrei de Anatomie si decanul facultatii. Intr-un moment de bunavointa, Rectoratul Universitatii de Medicina si Farmacologie Bucuresti a dat Facultatii de Medicina o dubita. Autoutilitara, obtinuta prin insistentele Catedrei de Anatomie, deserveste intreaga facultate. Salariile cadrelor didactice, cartile pentru biblioteca si cadavrele sunt aduse cu aceeasi masina. Cand transporta cadavre, dubita e mai mult un dric, deoarece singura „dotare” speciala este un cosciug in care se pun corpurile. Drumurile dese catre toate regiunile tarii au distrus masina. Cu greu mai face fata diverselor sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca. „Pana acum cateva
luni, masina stia si singura sa ajunga in Valea Prahovei de unde aducea cele mai multe cadavre de la azilurile de batrani”, spune decanul.
Dupa ce s-a acreditat Facultatea de Medicina din Brasov, „oferta” a fost redirectionata spre „cererea” locala. Facultatea brasoveana, nou-infiintata, are si banii necesari pentru achizitionarea cadavrelor care, inainte, mergeau la Bucuresti pe bunavointa conducerii azilurilor. Acum facultatile de medicina nu concureaza doar cu piata negra a oaselor, ci chiar intre ele.
Catedra de Anatomie a Facultatii de Medicina din Bucuresti a depus la conducerea mai multor spitale o cerere semnata de decan. Aceasta cerere este un apel la bunavointa medicilor pentru a ajuta cadrele didactice ale facultatii. Profesorii incearca sa convinga conducerea spitalelor sa anunte telefonic serviciul de cadavre atunci cand au un cadavru neidentificat.
In cazul in care corpul neinsufletit ar ajunge pe mesele de disectie de la „Carol Davila”, institutiile spitalicesti ar ajuta la continuarea traditiei academice a facultatii. „Orice cadavru iese din spital impreuna cu certificatul constatator al mortii. Cand corpul ne este dat noua spre disectie, certificatul de deces trebuie sa fie semnat si contra semnat de medicii spitalului. Noi nu facem nimic pana nu avem hartia. Si ca sa dovedim buna noastra credinta ne impunem singuri sa respectam niste conditi”, explica prof. dr. Niculescu.
Serviciul de cadavre, mostenit din tata-n fiu
Aceste conditii sunt expuse foarte clar in cererea Catedrei de Anatomie. Cadavrele vor fi pastrate in conditii bune de conservare, timp de 20 de zile, fiind la dispozitia celor care doresc si sunt indreptatiti sa le ridice pentru inhumare. Conducerea catedrei este de acord sa elibereze cadavrul in lucru membrilor familiei care doresc sa-l ridice pentru inhumare si dupa intervalul de 20 de zile.
Dupa terminarea disectiei, cadavrele sunt incinerate si cenusa este inhumata sau, eventual, daca cineva dintre membrii familiei doreste sa o ridice, i se elibereaza. In cerere se subliniaza faptul ca apelul telefonic se va face cu taxa inversa, deci costul va fi suportat de UMF.
Serviciul de cadavre depoziteaza corpurile in patru bazine aflate intr-o incapere subterana. „N-avem aici nici ventilatie. Cand lucrez cu cadavrele si stau in miros de formol cate o ora, simt ca ma sufoc. Trebuie sa ies afara, ca altfel devin eu material didactic. De canalizare, nici nu vorbesc. Daca ploua, sambata si duminica vin si scot apa cu doua pompe electrice. Si fac asta pe degeaba. In plus, nici lumina nu avem. Parca suntem in cavou, nu intr-un depozit”, spune un angajat al serviciului. Bazinele sunt pline cu solutie de formol de 10%.
Acum cateva luni, serviciul s-a aprovizionat cu circa o tona de formol. Lichidul, al carui pret oscileaza in jurul sumei de 18.300 lei/litru, a fost cumparat prin Rectorat. Tot aici vin facturile pentru gazul folosit in crematoriu si la maceratie, pentru manusile chirurgicale si celelalte materiale folosite de Serviciul de cadavre.
Desi cheltuielile sunt mari, nevoile Serviciului nu sunt acoperite in totalitate. Nu e vorba doar de lipsa unei aparaturi moderne, ci de starea avansata de degradare a instrumentarului de disectie care este acelasi de ani de zile.
Serviciul de cadavre are doi angajati. Tata si fiu. Tatal s-a pensionat acum cativa ani din postul de tehnician-laborant al Facultatii de Medicina. Are o pensie de 650.000 lei. Catedra de Anatomie nu a vrut sa renunte la serviciile sale, batranul fiind unul dintre cei mai buni scheletisti din Romania. Profesorii au hotarat sa-l pastreze si, in fiecare luna, cele 40 de cadre didactice ale facultatii dau cate 20.000 lei supliment de pensie. Fiul, vopsitor auto de meserie, este angajat pe postul de muncitor necalificat. Pentru munca lui, primeste un salariu de 870.000 lei.
Studentii si groparii –
un parteneriat profitabil
Studentii reusesc sa rezolve pe cont propriu toate problemele. Pentru orele de disectie, se pregatesc dupa carti de anatomie. Majoritatea manualelor sunt cumparate la mana a doua. In functie de starea cartii, editia si numarul de volume, pretul unui manual variaza intre 150.000 si 600.000 lei. Un atlas de anatomie nou poate fi cumparat cu 500.000 lei, dar unul cu adevarat profesionist poate ajunge la pretul de 800.000-1.000.000 lei. Dar cartile nu sunt de ajuns pentru studentii medicinisti. Ei au nevoie si de obiectul propriu-zis al studiului. Oasele pe care facultatea le pune la dispozitia studentilor in timpul laboratoarelor sunt prea putine.
Viitorii medici nu invata suficient din carti si din pipaitul, cateva secunde, al unui os. Piata neagra a oaselor a aparut acum multi ani, dar in ultimul timp a cunoscut o dezvoltare uimitoare. E destul sa ai bani multi, omul potrivit la locul potrivit si mare nevoie de material didactic. Cei care se ocupa de comertul cu oase sunt, in cele mai multe cazuri, studentii straini. Acestia au banii necesari pentru a incepe o „afacere” care inseamna, in primul rand, relatii. Profanarea si furtul de oase sunt riscante, de aceea un „contact” printre gropari costa destul de mult. Dar merita. Afaceristii fac profit frumos. Cumpara direct de la sursa un craniu cu 25-30 de dolari, il fierb si il lacuiesc, si iau pe el 50-60 de dolari. Studentii incearca sa gaseasca „surse” cat mai bune si ieftine.
Dar si intre gropari exista o competitie pentru clientii mai darnici si mai fideli. Un student roman poate sa faca si el rost de un craniu de 35-40 de dolari, in stare destul de buna. Si studentii din anii mari isi vand bobocilor materialul didactic mai ieftin. Desi craniile sunt in topul tranzactiilor, si alte oase au cautare. Un femur bine conservat, de exemplu, poate fi vandut cu 15-20 de dolari. O coasta e in jur de zece dolari, iar o falanga o gasesti si pe la cinci dolari. Pe bani buni, s-ar putea face rost si de un schelet intreg, daca stii pe cine trebuie.
Mai in gluma, mai in serios, studentii medicinisti spun ca, unii oameni valoreaza mai mult morti decat vii.