Sânzienele, cunoscute și ca Drăgaica în anumite zone ale țării, reprezintă o sărbătoare cu rădăcini adânci în mitologia românească. Cuprinsă între tradiții păgâne și elemente creștine, această sărbătoare aduce în prim-plan legătura profundă dintre om și natură. Ritualurile practicate în noaptea magică a Sânzienelor reflectă dorințele oamenilor de sănătate, dragoste și prosperitate, dar și respectul față de forțele nevăzute ale lumii.
Sânzienele: Zâne și simboluri ale dragostei și fertilității
În mitologia populară românească, Sânzienele sunt descrise ca ființe magice, delicate, bune, dar și capricioase. Aceste zâne ale verii sunt asociate cu iubirea, rodnicia și cu soarele strălucitor.
În imaginarul tradițional, ele protejează oamenii și vindecă bolile, cu condiția ca sărbătoarea lor să fie cinstită așa cum se cuvine.
În diferite regiuni, aceste făpturi supranaturale sunt cunoscute și sub numele de „Frumoasele”, „Zânele” sau „Drăgaicele”.
Se consideră că numele Sânziene derivă din Sancta Diana, zeița romană a pădurilor, reflectând sincretismul dintre tradițiile păgâne și elementele creștine. Florile galbene de sânziană, ce înfloresc în preajma solstițiului de vară, sunt simboluri esențiale ale acestei sărbători.
Obiceiul busuiocului sub pernă și visarea ursitului
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri legate de noaptea Sânzienelor este cel al busuiocului pus sub pernă. Fetele nemăritate își pregătesc din timp un mic buchețel de sânziene, legat cu fir roșu, pe care îl așază sub pernă, cu speranța că își vor visa ursitul.
În anumite zone, pe lângă florile de sânziană, se adaugă și busuiocul, considerat o plantă sacră. Această combinație de plante este văzută ca un talisman cu rol protector și aducător de dragoste. Unele fete aleg să arunce buchețelul pe pragul ușii, iar dacă acesta rămâne acolo, se spune că fata se va mărita în acel an.
Există și alte practici legate de aceste flori magice. În păr sau în sân se poartă flori de sânziene, simbol al frumuseții și al protecției împotriva răului. Obiceiurile variază de la o regiune la alta, păstrând însă întotdeauna dorința de a atrage norocul în dragoste.
Tradiții vechi păstrate în noaptea de Sânziene
Pe lângă ritualul visării ursitului, sărbătoarea de Sânziene cuprinde o serie de alte obiceiuri practicate de comunități întregi. Unul dintre ele este împletirea coronițelor și a crucilor din flori de sânziene, care sunt apoi păstrate în casă, ca simboluri de protecție și belșug.
Se mai spune că o baie făcută în seara de Sânziene, în apă cu flori de sânziană, asigură sănătate și frumusețe pe tot parcursul anului. Tot în această noapte, roua adunată de pe florile galbene are proprietăți vindecătoare, fiind băută de cei care își doresc spor în viață.
Un alt ritual presupune arderea pe o hârtie a tuturor gândurilor negative sau supărărilor, simbolizând eliberarea de energiile rele. Tot atunci, fetele nemăritate aruncă în curte buchetul cu fir roșu, convinse că astfel își vor întâlni alesul în anul ce urmează. Practicile se îmbină între ele, creând o atmosferă de mister și speranță.
Credințe și superstiții legate de această sărbătoare
Sărbătoarea Sânzienelor este marcată de numeroase superstiții, multe dintre ele transmise din generație în generație. Una dintre cele mai cunoscute credințe spune că în noaptea aceasta cerurile se deschid, iar zânele coboară printre oameni pentru a veghea asupra lor.
Se consideră că cei care nu respectă obiceiurile acestei nopți pot atrage mânia sânzienelor. Despre femeile care ignoră ritualurile se spune că vor fi pedepsite, iar bărbații care au făcut fapte rele vor suporta consecințe grele. În mentalul colectiv, aceste pedepse sunt dovada faptului că tradițiile trebuie respectate cu sfințenie.
Un alt element spectaculos al nopții este credința că animalele capătă glas omenesc. Cine reușește să le audă poate afla taine ascunse ale lumii. Florile de sânziene, culese în această noapte specială, sunt păstrate în casă, fiind considerate aducătoare de prosperitate.
Dansul ritualic Drăgaica și semnificația lui
Sărbătoarea Sânzienelor este asociată și cu un dans ritualic aparte, cunoscut sub numele de Drăgaica. Acest dans este practicat mai ales în zonele de sud ale României și reprezintă un obicei păstrat de secole.
Spre deosebire de dansul Călușarilor, interpretat de bărbați, Drăgaica este dansată de fete, unele dintre ele îmbrăcate în haine bărbătești.
Cetele de Drăgaice pornesc prin sat, fiind însoțite de un lăutar. Una dintre fete poartă un steag împodobit cu spice de grâu, flori de sânziană, pelin, usturoi și baticuri colorate. Acest steag are rol de protecție și este considerat un simbol magic al fertilității și abundenței.
Prin dansul lor, fetele invocă norocul și protecția pentru întreaga comunitate. Ritualul Drăgaica are o importanță deosebită pentru satul tradițional, fiind legat de credința în forțele benefice ale naturii.
