Cu atât mai mult cu cât excesele fundamentale care au dat naştere crizei – nivelele aberante de îndatorare şi marjele mari de tranzacţionare din sectorul privat – nu au fost corectate încă. În momentul de faţă, statele care au cheltuit prea mult – SUA, Marea Britanie, Spania sau Grecia – sunt nevoite să scape de povara financiară şi, prin urmare, cheltuie, consumă şi importă mai puţin.
În schimb, statele care au economisit prea mult – China, Germania, statele asiatice emergente şi Japonia – nu cheltuie destul cât să compenseze zgârcenia ţărilor de mai sus. Motiv pentru care cererea globală va fi mai mică în toate sectoarele, iar evoluţia economiei mondiale – aşijderea. Scăderea economiei globale se va accelera până la finalul anului. Stimulentele fiscale vor dispărea şi vor fi înlocuite, în cele mai multe state, de programe de austeritate. Reducerile de stocuri, care au relansat pieţele în ultimele câteva trimestre, nu vor mai avea efect.
Iar rezultatele politicilor fiscale prin care au fost stimulaţi, de pildă, cumpărătorii de automobile sau de case, vor pieri la rândul lor, pe măsură ce aceste programe expiră. Iar condiţiile de pe piaţa muncii rămân aspre. Scenariul plauzibil în cazul economiilor dezvoltate este o revenire mediocră, în formă de U – oricum mai bună decât varianta pe care sperăm s-o evităm, cea în W. Despre oricare literă a alfabetului ar fi vorba, însă, omul de rând va percepe perioada următoare tot ca pe una de recesiune.
În SUA, şomajul şi deficitul bugetar vor creşte din nou, preţurile în imobiliare vor scădea şi mai mult, iar pierderile băncilor din cauza creditelor neperformante vor exploda. În zona euro, perspectivele arată chiar mai rău. Până la finalul anului, creşterea economică va fi undeva în jur de 0, în condiţiile în care vor demara programele de austeritate, iar pieţele bursiere vor cădea treptat. Costul capitalului va fi tot mai mare, iar încrederea consumatorilor şi a mediului de afaceri va fi grav afectată de creşterea riscului suveran, a aversiunii faţă de risc şi a volatilităţii. Până şi China dă semne de încetinire, din cauza încercărilor guvernului de a controla supraîncălzirea economiei.
Evoluţia tot mai lentă a pieţelor avansate, corelată cu slăbirea monedei euro, va afecta perspectivele Chinei, care va ajunge de la rata actuală de creştere, de peste 11%, la una de 7%. O victimă importantă va fi Japonia, unde creşterea anemică a veniturilor se va reflecta asupra cererii interne. Japonia suferă, de asemenea, de pe urma lipsei reformelor structurale, a guvernelor ineficiente (conduse de patru premieri în patru ani), o datorie publică serioasă, trendul demografic nefavorabil şi moneda prea puternică.
Un scenariu potrivit căruia creşterea SUA va fi de 1,5%, zona euro şi Japonia vor stagna, iar evoluţia Chinei va rămâne sub 8% nu trebuie neapărat să aducă după sine scăderea economiei globale. Doar că aşa va fi resimţită perioada următoare, iar orice şoc suplimentar aplicat acestei economii extrem de fragile va da naştere la o recesiune în toată regula. Iar posibilităţile de ivire ale unor asemenea şocuri sunt, din păcate, numeroase.
Problemele de risc suveran ale zonei euro se pot agrava. Nu trebuie să uităm de eventualitatea unui atac israelian asupra Iranului în următorii 12 ani, ofensivă care ar duce la explozia preţului petrolului – factor care, în vara lui 2008, a contribuit din plin la instituirea recesiunii globale. În tot acest timp, guvernele au rămas fără instrumentele necesare evitării acestui scenariu. În economiile avansate, stimulentele fiscale nu-şi mai găsesc locul, iar încercările de a salva instituţiile financiare considerate "prea mari ca să dea faliment" vor fi limitate serios.
Aşa că, pe măsură ce se evaporă speranţele optimiştilor într-o revenire rapidă, în formă de V, statele dezvoltate nu pot nădăjdui decât într-un proces de vindecare îndelungat, în formă de U. Într-un asemenea context, revenirea pieţelor emergente – cele în care stă speranţa însănătoşirii economiei mondiale – va avea şi ea de suferit în final, niciun stat nu este izolat economic de restul lumii. Aşadar, pentru următorul an, puneţi-vă centurile, ne aşteaptă o călătorie sinuoasă.
© Project Syndicate