Românii și neîncrederea în conducerea de la București

Autoritățile din capitala țării se plâng de faptul că populația nu reacționează la măsurile stabilite în mod legal și chiar există forme de opunere prin indiferență sau chiar prin manifestări nervoase.

Românii și neîncrederea în conducerea de la București

Această stare de lucruri se vede îndeosebi la ura cu care s-au opus categorii întregi de locuitori luptei împotriva coronavirusului. Chiar dacă era ceva benefic în politica de vaccinare, oamenii au refuzat și chiar au devenit violenți. Oare cum se explică atitudinea? Se spune că totul pleacă de la rețelele sociale și de la exemplele din străinătate, dar adevărul este altul. Masele populare din România au fost dur tratate de către autoritățile comuniste timp de decenii și a apărut o reacție de respingere.

Constituția din anul 1952 prevedea în mod clar că statul duce în mod consecvent o politică de îngrădire și de eliminare a elementelor capitaliste, ceea ce s-a tradus prin arestări și execuții ale țăranilor definiți drept chiaburi. Nici foștii patroni n-au avut o soartă mai bună. Mulți români și-au lăsat oasele în lagărele de concentrare și de exterminare.

Statul reprimă dușmanii poporului

Articolul 17 spunea clar că statul îi reprimă pe dușmanii poporului, printre cei mai doriți în temnițe fiind cei cu studii superioare făcute în lumea capitalistă. Au fost înființate două ministere care aveau drept obiectiv reprimarea în masă. Miliția și Securitatea au asigurat umplerea lagărelor cu forța de muncă ieftină asigurată de cei ce urmau să piară pentru a ridica o societate utopică. Statul mințea că asigură inviolabilitatea persoanei într-o perioadă în care tortura era distracția favorită a gardienilor analfabeți.

Legea fundamentală a rămas valabilă până în anul 1965, atunci când realitatea comunistă a fost mascată prin formulări mai elegante.

Oare mai poți avea încredere în cei ce inventează tot felul de experimente economice, sociale și politice?